130 de ani de la moartea lui Ion C. Brătianu

 

La 2 iunie 1821, în satul Florica - Ștefănești din județul Argeş, s-a născut cel care avea să devină unul dintre cei mai importanţi oameni de stat români din secolul al XIX-lea, Ion C. Brătianu.

Făcea parte dintr-o familie boierească. Tatăl era stolnicul Constantin Brătianu și, ca mulţi dintre fiii de boieri ai timpului, s-a bucurat de o educaţie aleasă, finalizată la Paris, unde a plecat în 1841.

Personalitate cu o bogată experienţă politică, Ion C. Brătianu a avut o activitate guvernamentală impresionantă, deţinând cel mai lung mandat de prim-ministru al României până în perioada comunistă.

În timpul ministeriatelor sale, s-au adoptat măsuri importante pentru modernizarea şi consolidarea statului român.

Brătianu s-a situat întotdeauna în prim planul evenimentelor istorice care au marcat destinul poporului român: Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească, Unirea Principatelor din 1859, Războiul de Independenţă din 1877-1878. 

În perioadele în care s-a aflat în fruntea guvernului, România şi-a obţinut idependenţa, a luat naştere Regatul Român şi au fost înfăptuite numeroase reforme menite să modernizeze şi să consolideze statul român. 

A fost tatăl unui alt mare om politic, Ion I.C. (Ionel) Brătianu.

Ion Brătianu se stinge din viață la 16 mai 1891, cu puțină vreme înainte de a împlini vârsta de 70 de ani, în satul natal din Ștefănești, unde este și înmormântat. 

"Vineri 3/15 mai (n.r. data în funcție de calendarul vechi sau nou) începe agonia, sudori reci, respiraţie oribilă. Toată familia este împrejurul patului, prietenii, în odaie pe rând. Afară, furtună cu fulgere şi trăsnete, cutremur de pământ. Zi oribilă şi impresionantă. Spre seară totul se potoleşte, dar la ora 11 mâinile se răcesc, la 3 şi 5 minute tot era sfârşit. Dimineaţa fu transportat în salonul decorat cu crengi de castan înflorite, fără nici un semn de doliu. Părea că se odihneşte şi, după atâtea suferințe, figura senină părea că doarme." - Sabina Cantacuzino, "Din viața familiei Ion C. Brătianu", 1821-1891, Editura Humanitas.

Despre Conacul de la Florica (în prezent Muzeul Național Brătianu), Ion Brătianu mărturisea în 1887: „Ce m-aş fi făcut eu fără Florica? Aici mi-am găsit totdeauna sănătatea şi puterea trupească şi sufletească".

Domeniul Florica de la Ștefănești - format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgoriile de la Ștefănești - este opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră.

În biserica de la Florica sunt înmormântaţi majoritatea membrilor familiei Brătianu. Situată pe un platou din dreapta parcului, la marginea pădurii, capela Brătienilor – cu hramul  "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" – a fost construită în anul 1898 după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy.

(Sursa: wikipedia.org; Sabina Cantacuzino, "Din viața familiei Ion C. Brătianu", 1821-1891, Editura Humanitas)