Biserica din Leordeni-Cretulescu
Catagrafia din 1810 consemnează o singură biserică în satul Leordeni, unde existau 60 de case, cu 318 locuitori (165 de bărbaţi, 153 de femei). De asemenea, mai consemnează 34 de ţigani (16 bărbaţi şi 18 femei) ai boierilor Leurdeni.
Biserica, cu hramul Sf. Gheorghe, era din zid, bună, având toate cărţile şi trei rânduri de veşminte, două bune şi unul, prost.
Biserica avea trei preoţi, Costandin, Mihai şi Ivaşcu. Primul, fiul lui Radu, avea 43 de ani, era „bun învăţat" şi cântăreţ, fără patima beţiei. Fusese preoţit la 24 iulie 1793 de mitropolitul Filaret şi orânduit la această biserică. Al doilea preot, Mihai, fiul preotului Costandin, de 40 de ani, era „bun învăţat" şi cântăreţ, fără patima beţiei. A fost preoţit la 29 mai 1805 de către mitropolitul Dosiftei şi orânduit la această biserică. Cel de al treilea preot, Ivaşcu, fiul mireanului Muşat, de 55 de ani, era, ca şi ceilalţi, „bun învăţat", cântăreţ, fără patima beţiei. Preoţit la 9 iunie 1776 de mitropolitul Grigore, fusese adus la această biserică de la Târgovişte.
În 1832, biserica cu hramul Sf. Gheorghe, aflată pe moşia lui Ion Leurdeanu, avea ca slujitori pe preotul Costea, diaconul Neagoe (bolnav de dambla) şi ţârcovnicul Toma, fiul lui Stan Apostescu.
Privitor la biserica Creţulescu, catagrafia din 1840 menţionează că fusese făcută la leat 1795 iulie 15 de neamul pomenitului medelnicer Toma Leurdeanu, Nicolae Ungurelu, Nicolae Leurdeanu, Mihail ieromonah şi Ioniţă Chiţescu. Satul aflat pe proprietatea medelnicerului Toma Leurdeanu avea 60 de enoriaşi (10 de frunte, 43 de mijloc şi şapte văduve). Cei doi preoţi ai bisericii erau Costea duhovnicul şi Toma.
Deteriorându-se în decursul anilor, biserica a fost demolată, pe locul ei aflându-se o cruce din piatră, şi s-a construit alta mai jos de ea. Potrivit pisaniei scrise în interior cu vopsea, noua biserică s-a zidit în 1858-1861, în locul celei vechi din 1745 (în catagrafia din 1840 se menţionează anul 1795), de către Ecaterina Catinca Rădulescu, descendentă a boierilor Leurdeni. Deteriorându-se, s-a restaurat în 1900-1903, „după noi planuri", dar a avut de suferit de pe urma cutremurelor din 1940 şi 1977, a bombardamentului din al doilea război mondial, la care s-a adăugat „dintele vremii, care pe toate le roade". De aceea, în 1967-1982 s-au făcut lucrări de consolidare, reparaţii la acoperiş, tencuiala în interior şi în exterior, iar pictorul Ioana M. Nicolae a realizat o pictură în frescă. Aceste lucrări, realizate prin stăruinţa şi îndrumarea preotului Dumitru C. Păunescu, au fost făcute cu cheltuiala enoriaşilor şi ajutorul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Slujba resfinţirii s-a făcut la 16 octombrie 1983, de către protopopul Gheorghe M. Dudu.
O altă pisanie realizată în metal ne informează că în 1902-1903 s-au adăugat din „temelie 2 semicirconferinţe sinuri (abside naos, n.n.), temelia, tencuiala, pictura, pavajul din biserică, foişorul de cor şi mobilierul".
Aşa cum se prezintă astăzi, biserica este o construcţie de plan trilobat, compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor, cu două turle, una pe pronaos şi una pe naos.
Ultimii preoţi ai bisericii au fost Ioan Adrian ce a slujit între 1884 şi 1922, Nicolae Neagoe, între 1923 şi 1966, Dumitru Păunescu, între 1967 şi 1991, iar din 1991 slujeşte Cătălin Breazu.
Biserica avea trei preoţi, Costandin, Mihai şi Ivaşcu. Primul, fiul lui Radu, avea 43 de ani, era „bun învăţat" şi cântăreţ, fără patima beţiei. Fusese preoţit la 24 iulie 1793 de mitropolitul Filaret şi orânduit la această biserică. Al doilea preot, Mihai, fiul preotului Costandin, de 40 de ani, era „bun învăţat" şi cântăreţ, fără patima beţiei. A fost preoţit la 29 mai 1805 de către mitropolitul Dosiftei şi orânduit la această biserică. Cel de al treilea preot, Ivaşcu, fiul mireanului Muşat, de 55 de ani, era, ca şi ceilalţi, „bun învăţat", cântăreţ, fără patima beţiei. Preoţit la 9 iunie 1776 de mitropolitul Grigore, fusese adus la această biserică de la Târgovişte.
În 1832, biserica cu hramul Sf. Gheorghe, aflată pe moşia lui Ion Leurdeanu, avea ca slujitori pe preotul Costea, diaconul Neagoe (bolnav de dambla) şi ţârcovnicul Toma, fiul lui Stan Apostescu.
Privitor la biserica Creţulescu, catagrafia din 1840 menţionează că fusese făcută la leat 1795 iulie 15 de neamul pomenitului medelnicer Toma Leurdeanu, Nicolae Ungurelu, Nicolae Leurdeanu, Mihail ieromonah şi Ioniţă Chiţescu. Satul aflat pe proprietatea medelnicerului Toma Leurdeanu avea 60 de enoriaşi (10 de frunte, 43 de mijloc şi şapte văduve). Cei doi preoţi ai bisericii erau Costea duhovnicul şi Toma.
Deteriorându-se în decursul anilor, biserica a fost demolată, pe locul ei aflându-se o cruce din piatră, şi s-a construit alta mai jos de ea. Potrivit pisaniei scrise în interior cu vopsea, noua biserică s-a zidit în 1858-1861, în locul celei vechi din 1745 (în catagrafia din 1840 se menţionează anul 1795), de către Ecaterina Catinca Rădulescu, descendentă a boierilor Leurdeni. Deteriorându-se, s-a restaurat în 1900-1903, „după noi planuri", dar a avut de suferit de pe urma cutremurelor din 1940 şi 1977, a bombardamentului din al doilea război mondial, la care s-a adăugat „dintele vremii, care pe toate le roade". De aceea, în 1967-1982 s-au făcut lucrări de consolidare, reparaţii la acoperiş, tencuiala în interior şi în exterior, iar pictorul Ioana M. Nicolae a realizat o pictură în frescă. Aceste lucrări, realizate prin stăruinţa şi îndrumarea preotului Dumitru C. Păunescu, au fost făcute cu cheltuiala enoriaşilor şi ajutorul Arhiepiscopiei Bucureştilor. Slujba resfinţirii s-a făcut la 16 octombrie 1983, de către protopopul Gheorghe M. Dudu.
O altă pisanie realizată în metal ne informează că în 1902-1903 s-au adăugat din „temelie 2 semicirconferinţe sinuri (abside naos, n.n.), temelia, tencuiala, pictura, pavajul din biserică, foişorul de cor şi mobilierul".
Aşa cum se prezintă astăzi, biserica este o construcţie de plan trilobat, compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor, cu două turle, una pe pronaos şi una pe naos.
Ultimii preoţi ai bisericii au fost Ioan Adrian ce a slujit între 1884 şi 1922, Nicolae Neagoe, între 1923 şi 1966, Dumitru Păunescu, între 1967 şi 1991, iar din 1991 slujeşte Cătălin Breazu.