Prezentare generala
Stema Toponomia localitatilor componente Vestigii arheologice Organizarea administrativa Boieri, manastiri, proprietari in Leordeni Leordeniul si marile evenimente ale istoriei Monumente comemorative Institutii administrative - Primaria din Leordeni Institutii administrative - Primaria din Budisteni Primaria din Ciulnita Primaria din Glambocata Institutii scolare - Scoala din Leordeni Scoala de fete din Leordeni Gradinita din Leordeni Scoala din Baloteasca Scoala din Baila (Pietroasa) Scoala din Bantau Scoala din Budisteni Gimnaziul Unic din Budisteni Scoala de Gospodarie Rurala Gradul I din Budisteni Scoala din Ciulnita Scoala din Cotu-Malului Scoala din Glambocata Scoala din Glodu Scoala din Moara - Mocanului (Prundu) Scoala din Schitu - Scoicesti Institutii ecleziastice Biserica din Leordeni-Cretulescu Biserica din Leordeni - Golescu Biserica din Baloteasca Biserica din Budisteni Biserica din Ciolcesti Biserica din Ciulnita (Cioca) Biserica din Ciulnita Biserica din Cotu-Malului Biserica de lemn din Glambocata-Deal Biserica de zid din Glambocata-Deal Institutii bancare si cooperatiste Institutii culturale Caminul Cultural Marele Voievod Mihai de la Alba-Iulia din Budisteni Caminul Cultural Mihail Eustatiade din Ciulnita Caminul Cultural Desteptarea din Glambocata Alte institutii Ocolul Silvic din Leordeni Cazarma de Dorobanti din Leordeni Intreprinderi economice Gospodaria Agricola Colectiva (C.A.P.) Intreprinderi petrolifere Obiceiuri, credinte, descantece Viata sportiva Fii ai comunei Leordeni Alimentatia, locuinta si portul Date geografice Date istorice Date deomografice si statistice Harta interactiva a comunei Leordeni
  1. Consiliul Județean Argeș
  2. Primăria Leordeni
  3. COMUNA LEORDENI
  4. Prezentare generala
  5. Caminul Cultural Desteptarea din Glambocata

Caminul Cultural Desteptarea din Glambocata

Credem că iniţiativa înfiinţării Căminului Cultural aparţine învăţătorului Ion Biţan în a cărui casă, la 27 august 1926, s-au întâlnit locuitori şi elevi din Glâmbocata care au ales şi conducerea acestuia în persoana lui Ion Biţan, Ion Marinescu, Nicolae Theodorescu, Nicolae Andreescu. Sfatul căminului era format din pr. N. Nicolescu, N. D. Popescu, Iustin Cristescu, iar ca cenzor era Andrei Stroe ce avea supleant pe Ioan Şt. Simulescu.
Numele căminului „Deşteptarea" apare la 19 septembrie 1926, când sfatul îl alege pe Athanase Demetrescu, elev la Conservatorul de Mimică şi Dicţiune din Craiova, ca director artistic, răspunzător de pregătirea şi executarea pieselor de teatru, a decorurilor ş.a. 
Tot pe 19 septembrie 1926 este adus ca preşedinte al Sfatului Căminului înv. Ion Biţan, casier - Ioan Marinescu, secretar, Neculaie Theodorescu, bibliotecar, Neculaie Andreescu. 
Conducerea Căminului Cultural s-a menţinut cam aceeaşi până în preajma celui de Al Doilea Război Mondial. La 27 februarie 1929, din Sfatul Căminului făceau parte: înv. Ion Biţan - preşedinte, Nicolae Theodorescu (tâmplar) - secretar, Ion Marinescu (comerciant) - secretar, Andrei Stroe (perceptor) - cenzor, Ion Simulescu (contabil) - cenzor şi membri: înv. Smaranda Dumitrescu, Nicola Andreescu (agent R.M.S.), pr. Niţă Nicolăescu. La 26 aprilie 1936, din Sfat făceau parte: Ion Biţan, Gh. Dumitrescu, Nae D. Popescu, Zmaranda Gh. Dumitrescu, pr. Nicolescu, pr. N. I. Grigore Popescu, Petre Vânătoru. 
Mobilizarea bărbaţilor în preajma celui de Al Doilea Război Mondial a făcut ca în Sfat să fie introduşi bărbaţi nemobilizabili. Astfel, la 4 iulie 1939, din Sfat făceau parte: Ion Nicolaescu (primar) - preşedinte, Gheorghe Dumitrescu (înv. pensionar) - director, Ion Simulescu şi Smaranda Gheorghe Dumitrescu - cenzori, pr. Niţă Nicolaescu, pr. Nicolae Grigore Popescu, Ecaterina, pr. N. Gr. Popescu, Andrei Gh. Stroe, membri. 
După război, Sfatul Căminului se alegea pe o perioadă de cinci ani, aşa cum s-a întâmplat la 3 martie 1946, când este format din: Ion Biţan, pr. N. Nicolescu, pr. N. Gr. Popescu, Constantin B. Florescu, Teodor Cârstoiu, Marin Smarandache, Gheorghe Eftene, Ion Manolescu, Marin Bădilă, Nae Cristea şi M. Costache. 
La înfiinţare, în 1926, căminul avea doar 33 de membri, iar la 26 decembrie 1926, doar 26 aveau cotizaţia la zi. De aceea, la 26 decembrie 1926, sunt declaraţi ca membri activi fii ai comunei care locuiau la oraş şi care puteau ajuta căminul: Marin Dumitrescu - prof. la Şcoala de Arte şi Meserii - Bucureşti, Ioan Niţache - precupeţ pe piaţă la Bucureşti, Marin I. Militaru - comerciant, Bucureşti, Petre Rădulescu - agronom regional - Bârlad, Nae Popescu - picher Serviciul Tehnic - Piteşti, Dumitru Dulă şi Andrei Stroe - agronomi regionali.
O situaţie cu fii ai satului plecaţi în alte localităţi se face şi la 4 mai 1936, aceştia fiind: Ion Niţache, N. Cristea, C. Stroe, D. Stroe, C. Badea, C. Bălan, C. Puţaru, N. Puţaru, I. Grigore, Gh. Simulescu. În sfat, la această dată se aflau, printre alţii, intelectualii din sat (I. Biţan, Smaranda Dumitrescu, N. D. Popescu, C. Florescu - învăţători, N. Nicolescu şi Gr. Popescu - preoţi) Membrii Căminului plăteau cotizaţie care se făcea venit acestuia. Astfel, la 27 februarie 1929 plăteau regulat cotizaţia 40 de membri, aceasta fiind de 60 de lei pe an în 1928 şi de 40 de lei în 1929. 
Neavând local, căminul a funcţionat la început într-o casă particulară pentru care, în 1928, s-a plătit o chirie de 500 de lei pe an, dar din 1929 el s-a mutat într-o cameră de la şcoală. 
Pentru a-şi construi un sediu, preşedintele Sfatului, înv. I. Biţan, cerea Fundaţiei Culturale „Principele Carol I", printr-o adresă înregistrată la 7 mai 1927, să intervină la Ministerul Domeniilor, pentru a da un teren de 25 de ari de la poalele pădurii pe care Ocolul Silvic - Leordeni îl închiria pentru păşunat. Terenul solicitat nu a fost dat, căci, la 5 august 1939, preşedintele sfatului „I. Biţan" cere preşedintelui Căminelor Culturale de la Târgovişte să intervină pentru a li se da terenul. 
După înfiinţare, în 1926, prima grijă a conducerii a fost construirea unei biblioteci, astfel că se obţin de la Casa Şcoalelor şi Revizoratul Şcolar Dâmboviţa 300 de volume. 
La sfârşitul anului 1926 se întocmeşte situaţia încasărilor pe lunile octombrie-decembrie, aceasta fiind de 3.295 de lei (2.480 de lei - donaţii, 815 lei - cotizaţii şi taxe de înscriere). Din cei 2.279 de lei cheltuiţi în aceeaşi perioadă: 1.470 de lei - rechizite, 220 de lei - reparaţii local, 504 lei - mobilier, 85 de lei - transport de materiale. 
Una dintre activităţile Căminului Cultural a fost organizarea de şezători. La 16 decembrie 1933, I. Biţan informa că s-au ţinut şezători în sălile de clasă şi „locuitorii sunt veşnic strânşi împrejurul steagului acestui cămin", iar la 2 aprilie 1935 se raporta că pe semestrul octombrie 1934 - martie 1935, în fiecare duminică şi joi, s-au ţinut şezători la şcoală. La 2 martie 1938, Fundaţia Culturală Regală primea o informare de la I. Biţan în care se arăta că este „o deosebită mândrie pentru noi, când vedem toate şezătorile noastre populate până la refuz de către tineri şi bătrâni". Tot acum, I. Biţan menţionează că prin eforturile Primăriei s-a cumpărat un aparat de radio cu cinci lămpi. Un alt aparat de radio a fost dat Căminului Cultural de către Prefectura Dâmboviţa. 
Căminul Cultural organiza serbări pentru aniversarea sau comemorarea unor evenimente şi personalităţi istorice. Astfel, la 2 aprilie 1935 se raporta despre serbările organizate pentru aniversarea Unirii la 24 ianuarie comemorarea lui Horea, Cloşca şi Crişan. Ziua de 1 decembrie 1938 s-a serbat cu un deosebit fast la Monumentul Eroilor, printr-un parastas şi un program artistic constând din poezii, cântece străjereşti, încheiat de cuvântarea „plină de însufleţire a d-nei Gheorghiţa Nicolescu". Dar serbările erau un mijloc de strângere de fonduri, cum a fost cea din 4 mai 1936, când s-au încasat 1.000 de lei. 
La reuşita serbărilor, o contribuţie a avut-o corul din localitate, lucru relevat de I. Biţan într-un raport primit de Fundaţia Culturală Regală la 2 martie 1938. Astfel, el menţiona: „prin stăruinţa, munca fără preget şi concursul nelimitat al învăţătorilor… s-au organizat coruri frumoase pe câte două, trei şi chiar patru voci". 
De la 300 de volume cât avea la sfârşitul anului 1926, biblioteca Căminului ajunge la 378 la începutul lui 1929, iar în darea de seamă pe 1939 se menţiona că s-au citit 100 de cărţi de către elevi şi 50 de către săteni. 
Din Darea de seamă pe 1938 reiese că activitatea s-a desfăşurat pe patru secţii: Cultura sănătăţii, Cultura muncii, Cultura sufletului şi Cultura minţii. În privinţa sănătăţii, o contribuţie au avut-o doctorii I. Jiara şi Natalia Popovici, de Cultura sufletului se ocupau preoţii Niţă Nicolescu şi N. Gr. Popescu, în cadrul Culturii muncii s-a înfiinţat o subsecţie a Bunelor gospodine în frunte cu doamnele învăţătoare, iar la Cultura minţii, de folos a fost biblioteca căminului şi şezătorile unde s-au combătut lenea, risipa şi alte vicii. 
Înţelegând „chemarea vremii şi într-o înţelegere deplină cu autorităţile comunale şi cu organizaţiile Frontului Renaşterii Naţionale", I. Biţan raporta că s-au colectat pentru cantina şcolară şi pentru concentraţi 100 de dubludecalitri de porumb, 40 de dubludecalitri de grâu, 40 kg de săpun, 2 kg de lână şi s-au lucrat 15 perechi de ciorapi şi cinci mănuşi care au fost trimise soldaţilor pe zonă. 
Deşi satul era pustiu din pricina bărbaţilor chemaţi la datorie, la 23 decembrie 1939, cu ocazia serbării de Crăciun, au fost îmbrăcaţi şapte elevi săraci, cheltuindu-se din fondul Căminului Cultural 900 de lei. Dintr-o dare de seamă pe 1942-1945 aflăm că echipele Căminului Cultural au strâns „bani, alimente, îmbrăcăminte care au mers fie la front, fie la nevoiaşi", iar „activitatea noastră a fost lăudabilă". Preşedintele I. Biţan, remarca faptul că din cauza evenimentelor, după 23 august 1944, activitatea a fost redusă în 1945. 
Instituţie de cultură, Căminul Cultural a contribuit la educarea şi instruirea sătenilor, dar şi la ridicarea lor materială. Aşa cum menţiona I. Biţan, în 1938 se putea face mai mult, „greutăţi însă materiale i-au stat în cale şi nu s-a putut păşi, aşa după cum era intenţia conducătorilor" .