Cazarma de Dorobanti din Leordeni
În vederea construirii unei cazărmi pentru dorobanţi în Leordeni, N. Kretzulescu a donat în 1882 un teren de 50 de ari pe care s-a edificat această construcţie. Nu ştim când s-a construit acest edificiu, dar în iunie 1889, comandantul Regimentului 30 Dorobanţi - Câmpulung anunţa pe şeful Ocolului Silvic - Podgoria că este delegat a proceda la alegerea terenului pentru cazarma Companiei 6 - Leordeni şi al câmpului de tragere la ţintă . În Dicţionarul lui C.Alessandrescu, din 1893, se menţiona: „La Leurdeni este reşedinţa unei companii din Regimentul 30 de Dorobanţi, având o casarmă proprie în cătunul Leurdenii de Jos".
Construit până în 1893, localul s-a deteriorat în puţini ani, căci, la cererea maiorului N. Alexiu, administratorul moşiei Leordeni a doamnei Ana Lahovari, primarul Gheoghe P. Sulescu îi eliberează, la 22 ianuarie 1911, un certificat din care reiese că localul cazărmii „se vede ruinat cu desăvârşire, nelocuit de mai mulţi ani".
Deoarece din ordinul Anei Lahovari, N. Alexiu a arat şi împrejmuit „locul şi localu de ruină", administratorul Plăşii Leordeni i-a cerut explicaţii pentru fapta sa şi, de aceea, la 16 martie 1911 dă o declaraţie în acest sens. În declaraţie, N. Alexiu arată că N. Kretzulescu a donat locul pentru a se construi localul de cazarmă, cu clauza ca atunci când nu va mai fi folosit în acest scop, terenul să revină proprietarului.
Văzând că de mai mult de 12 ani este „totul ruinat, fără ferestre, prispa surpată şi cu învelişu de tot putred, precum şi locul plin de mărăcini", Ana Lahovari a reintrat în posesia locului donat de tatăl ei