Hidrologia
Aspectul actual al retelei hidrografice de teritoriul comunei Stefan cel Mare, este rezultatul unui proces genetic indelungat, a carui desfasurare s-a produs atat in decursul Cuaternarului, cat si la sfarsitul Tertiarului.
Evolutia Glavaciocului si a afluentilor sai precum si Dambovnicului, au dus la formarea aspectului actual al reliefului, care nu constituie un proces definitivat si care se continua si astazi, insa se desfasoara diferential in functie de caracterele reliefului si de elementele fizico – geografice de pe teritoriul bazinului hidrografic.
De interes pentru comuna Stefan cel Mare este raul Glavacioc si afluentul acestuia valea Balaban si poate, intr-o mica, masura valea Nigrisoara.
Bazinul de receptie in zona studiata al Glavanciocului este de 45 kmp, acesta fiind cadastrat cu indicativul X.1.23.11.8. si are un curs permanent.
Toate paraiele din zona au curs semipermanent, cu caracter torrential.
Raul Glavacioc este afluent de stanga a raului Calnistea, are un bazin hidrografic ce totalizeaza 682 kmp, orientat nord nord – est sud sud – est, mai dezvoltat in partea superioara, si constituie unul dintre cel mai importanti afluenti al Calnistriei.
Izvoraste de pe extremitatea sudica a Campiei Piemontane a Pitestiului si ia nastere prin unirea a doua paraie: valea Gavana si valea Buta.
Dupa ce patrunde pe teritoriul comunei Stefan cel Mare, primeste, pe partea stanga valea Fataceni, iar, in cadrul satului Glavacioc, primeste, tot pe partea stanga, valea Baltilor si valea Balaban.
In extremitatea estica a comunei, teritoriul este drenat pe directia nord vest – sud est de catre valea Nigrisoara afluent pe partea dreapta a Dambovnicului.
Datorita pantelor foarte redus si a vitezelor de scurgere mici, albiile raurilor si paraielor din zona comunei Stefan cel Mare, au un aspect meandrat, cu tendinte continui de divagare, despletire si eroziune laterala.
Capacitatile de scurgere foarte reduse ale albiilor minore explica existenta unor albii majore intinse, acoperite cu apa chiar la debite maxime relative reduse.
Cantitatile de aluviuni si puterea mai redusa de transport a acestora, explica aluvionarea si supra-inaltarea treptata a fundurilor raurilor si a paralelor si deci micsorarea progresiva a capacitatii de transport a albiilor minore.
O cauza a reducerii capcitatilor de scurgere o constituie si cresterea unei vegetatii mai bogate, atat in albia minora, dar mai ales in albiile majore, care reduc viteza de scurgere provocand deseori datorita ingramadirii de corpuri plutitoare, suprainaltari de niveluri si producerea de inundatii pe zone mult mai intinse decat in ipoteza existentei unor alibi regularizate si curate.
Desnitatea mica a retelei hidrografice face ca in timpul apelor mari evacuarea apei sa aiba loc intre-un timp mai indelungat, dand nastere in acest fel la suprafete intinse cu baltiri si exces de umiditate.
O preocupare deosebita pentru combaterea inundatiilor in viitor trebuie sa formeze zonele de convergenta si de confluenta a paralelor de aceeasi ordin de marime, unde pot avea loc revarsari frecvente, in special in cazul existentei unei simultaneitati de ape mari provenite din topirea zapezilor sau viiturilor din ploi torentiale.
Densitatea retelei hidrografice prezinta valori de 0,5 – 0,7 km/kmp.
Scurgerea raurilor si a afluentilor ce compun bazinul hidrografic din zona, difera de la an la an, datorita factorilor climatici, conditionata de independenta unui sir de factori variabili in timp.
Regimul scurgerii este determinat de modul complex de combinare a surselor de alimentare cu regimul factorilor climatici in diferite intervale de timp, indeosebi de distributia precipitatiilor, structura geologica si de capacitatea de drenare a panzei freatice de catre paraie.
Scurgerea cea mai bogata se inregistreaza primavara, prin faptul ca se compun doua unde de viiitura, complet sau partial, suprapuse, si, a caror geneza poate fi simpla sau mixta.
Valoarea maxima a debitului in aceasta perioada, depinde de mai multi factori dintre care amintim: rezerva de apa din stratul de zapada din bazinul superior al raului Glavacioc, de intensitatea topirii zapezii, de gradul de inghetarea solului inainte de topirea zapezii, de cantitatea si intensificarea precipitatiilor de primavara.
Factorii meteorologici sunt variabili de la un an la altul.
In general, variatia scurgerii lunare urmareste variatia scurgerii zilnice.
Repartitia in timp a volumelor scurse in lunile anului, arata ca lunile in care apar cel mai frecvent debite medii lunare, cele mai mari din an, sunt in aprilie-mai uneori iunie si octombrie.
Scurgerea medie lichida are valori ce se incadreaza intre 2 – 5 l/s/km, iar analiza pe anotimpuri, scurgerea medie prezinta valori mai mari primavara – peste 50 %, iar toamna valorile cele mai scazute.
Ca surse de alimentare, apele raului Glavaciocsi, a paraielor provin din ploi, zapezi si din apele subterane freatice.
In general, reteaua hidrografica are o alimentare complexa, dar numai una sau doua dintre sursele de alimentare sunt cele mai importante.
Scurgerea maxima se inregistreaza in general primavara – vara si provine mai ales din topirea zapezilor, determinate in principal de ridicarea temperaturii aerului la valori pozitive si adeseori intensificata de caderea precipitatiilor lichide, sau in timpul ploilor torentiale. Scurgerea minima este determinata de legea epuizarii rezervelor subterane, rolul principal in determinarea debitelor minime ii revine modului in care reteaua hidrografica a Glavaciocului dreneaza rezervele de ape subterane, conditionat de starea si caracteristicile acestor rezerve.