RUTA BISERICILOR DE LEMN DIN JUDEȚUL ARGEȘ 

 

1. Denumirea rutei: Ruta Bisericilor de lemn din județul Argeș

2. Tematica rutei: Religie, Culturală, Istorie

3. Descrierea obiectivelor turistice incluse în rută:

 

„Pentru a menține cât mai este vreme vechile monumente, trebuie să știm însă câte sunt, unde sunt și în ce stare se află" Nicolae Iorga.

Pornind din Pitești, orașul Simfoniei Lalelelor, putem vizita Bisericile de lemn din județul Argeș care constituie sub raport arhitectural, expresia incontestabila a artei crucerilor zonali, care preluând elemente tehnice și de plan caracteristice locuințelor țărănești tradiționale, au conferit construcțiile ecleziastice atibute stilistice asigurându-li-se, astfel, o perfectă integrabilitate în mediul ambiental.

Bisericile din lemn din județul Argeș, aceste moșteniri sacre ale trecutului, au șansa de a dăinui în eternitatea neamului, cu mărturii incontestabile ale capacității creatoare a oamenilor acestui binecuvântat pământ românesc.

Un popas la aceste sfinte lăcașuri va fi, cu certitudine, un pas semnificativ în propria aspirație spre înălțare spirituală. Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și mondial. Până la începutul secolului XX,  românii au creat și s-au manifestat preponderent într-o civilizație a lemnului, de o bogăție, o varietate și un rafinament remarcabil, în care bisericile de lemn au atins vârful ei maxim de expresie.

În zona periurbană a municipiului Pitești, se mențin încă remarcabile monumente claziastice ale arhitecturii lemnului. La fel și pe teritoriul comunei Bascov, în apropierea ramificației spre Râmnicu Vâlcea a șoselei naționale Pitești-Curtea de Argeș, și în satul Glâmbocu, situat la 2 km nord-est de centrul  localității de reședință.

 

Biserica de lemn „Cuvioasa Parascheva", Universitatea din Pitești (AG-II-m-A-13410)

 

Posibilități de acces: din Strada Gheorghe Doja, pe Aleea Școlii Normale.

Biserica a fost strămutată prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, din sudul județului (comuna Stolnici, satul Cotmeana), pentru a servi ca paraclis al Universității din Pitești. Astfel a fost salvată de la distrugere.

Luând ca reper icoana de hram, păstrată în altar, rezultă că biserica a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Dimensiunile dar și elementele de planigrafie par să confirme și ele această perioadă. Astfel, biserica are un plan de navă, dreptunghiular, cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi.

Ancadramentul intrării este împodobit deosebit cu „frânghie", discuri solare, romburi, dinți de fierăstrău. Bolțile sunt semicilindrice, atât peste naos cât și peste pronaos, retrase pe bârne care au capetele crestate, la esterior. Consolele de pe pereții altarului se termină cu capete de cal. Biserica a suferit reparații în anul 1809, așa cum atestă o inscripție.

 

Biserica de lemn „Sfântul Gheorghe", BASCOV (AG-II-m-A-13471)

 

Amplasare geografică: Comuna Bascov, în apropierea ramificaţiei drumului naţional Piteşti-Curtea de Argeş spre Râmnicu Vâlcea, la circa 300 m de centrul civic al comunei Bascov.

Posibilități de acces: din E81,  Strada Rotărești, până în sensul giratoriu din Bascov

Construită probabil la mijlocul secolului al XVIII-lea, ea este ctitoria lui Martin Buliga, acel negustor piteștean de numele căruia se leagă și fostul schit Buliga, ridicat la anul 1745.

Are planul unei nave dreptunghiulare, cu altar poligonal. Pridvorul inițial deschis, pe stâlpi rotunzi, a fost mai apoi inchis. Lucrările de restaurare din 1942 au scos la iveală intervenții asupra picturii realizate în 1875 de către Ilie Petrescu, tatăl lui Costin Petrescu (autorul frescei Ateneului Român). De un real interes îl reprezintă și motivele decorative sculptate ale cadrelor celor șase ferestre, diferite de la unul la altul.

 

Biserica de lemn "Adormirea Maicii Domnului", GLÂMBOCU (AG-II-m-A-13694)

 

Amplasare geografică: partea centrală a județului, Comuna Bascov, la 6 km de Pitești.

Posibilități de acces: drumul european E81, Bascov-Glambocu, după care se intră pe drumul comunal DC212B, 300m, pe drum asfaltat.

Ridicată de Dascălul Radu cu „megieșii" în anul 1808, după cum aflăm din pisania scrisă de însuși pictorul – Panteleimon, biserica păstrează același plan precum al celei din Bascov. La exterior se remarcă un brâu „în frânghie", care înconjoară pereții, pe sub pervazurile ferestrelor. Îmbinările sunt cele de tip „coadă de rândunică". De asemenea, ușa de la intrare prezintă frumoase detalii sculpturale, precum steaua în cinci colțuri, cornele berbecului, cercuri, ș.a. Pridvorul, azi închis, a fost adăugat în anul 1869.

În aria estică a județului Argeș, se păstrează monumente eclaziastice ale arhitecturii lemnului, în localitățile: Voroveni, comuna Davidești, Cârstieni, comuna Călinești și Glâmbocata Deal, comuna Leordeni.

 

 

 

 

 

 

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Voroveni (AG-II-m-B-13853)

 

Amplasare geografică: în zona centrală a județului, la 30 km de Pitești și aprox. 14 km de Mioveni, pe Valea Argeșelului.

Posibilități de acces: din drumul european E574, dinspre Pitești spre Câmpulung, în dreptul localității Clucereasa se intră pe partea stângă pe drumul 73D, spre Boteni, 13 km.

Deși anul 1846 este reținut pentru datarea din Lista monumentelor istorice 2015, biserica păstrează la altar, pe cosoroaba peretelui nord-estic o inscripție cu „leat 7243", adică anul 1735. Prin urmare, 1846 nu poate fi decât anul vreunei reparații ample. De atunci datează, de exemplu, și tencuirea și pictarea pereților exteriori, de către un faimos zugrav târgoveștean din neamul Luculescu. De asemenea, mare parte din pictura interioară a fost realizată tot în preajma anului 1846. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea spațiul bisericii va fi modificat în sensul amplificării spre vest, prin pereți din cărămidă.

Deși încă din secolul al XVIII-lea în zonă s-au ridicat și biserici din zid, biserica de lemn din Voroveni și-a păstrat utilitatea până azi, nefiind abandonată.

 

Biserica de lemn „Sf. Apostol Toma" şi "Sf. Voievozi", zisă „a Turcului", Cârstieni (AG-II-m-A-13590)

 

Amplasare geografică: în zona de Est a județului, satul Călinești, comuna Călinești, la 21 km de Pitești, pe DN7, spre București.

Posibilități de acces: venind dinspre Pitești, din dreptul monumentului eroilor din comuna Călinești, se virează la stânga (spre mănăstirea Râncăciov), aproximativ 6 km de drum asfaltat.

O inscripție din dreapta ușii de intrare, pe bârna superioară a  brâului „în frânghie" apare anul 1758 („leat 7267"), care poate fi anul edificării sau, poate,  doar al unei reparații generale. Există o tradiție care spune că, inițial, ar fi fost ridicată la punctul Cujba, la vreo 400 m de locul actual și că ar fi fost strămutată din pricina faptului că pe poziția inițială, un turc ar fi omorât un om, în timpul slujbei. Așa i-ar fi rămas și denumirea de „a turcului". Prezintă o frumoasă decorație sculpturală, inedit fiind un luminator sub chipul unei perforări în formă de cruce în peretele sudic al pronaosului, element arhaic întâlnit mai ales dincolo de munți.

             

Biserica de lemn „Nașterea Precistei" - Călugărița (AG-II-m-A-13693)

 

Amplasare geografică: în zona central-vestică a județului, sat Glâmbocata Deal, la 28 km de Pitești.

Posibilități de acces: din Pitești, pe drumul național 7, spre București, pe partea stângă, la 250m de drumul principal.

Cercetările efectuate până acum nu dau o dată certă privitor la ridicarea acestei biserici, existând câteva aspecte contradictorii legate de existența unui schit Dobrești în această zonă, despre care, de asemenea, nu știm încă dacă are legătură cu schitul de maici de la care satul și-a tras numele – Călugărița. Cu toate acestea, unele însemnări ne fac să aproximăm existența acestei biserici în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Cert este doar că în anul 1834 au loc lucrări ample de reparație.

De această dată, la această biserică s-au folosut bârne rotunde, procedeu pe care îl găsim și la casele din platforma Cândeștilor din apropiere. Prin urmare, îmbinarea „coadă de rândunică" va fi înlocuit acum de așa-numitul „la jumătate de lemn", folosirea penelor („melci") fiind constantă. Planul trilobat, exceptând absida altarului (poligonală cu cinci laturi), pare a fi o modificare ulterioară. De asemenea, pridvorul deschis a fost adăugat tot în timpul șantierului din 1834, la fel ca pictura murală. Din pictura exterioară se disting scenele „Judecata de apoi", „Raiul", „Moartea" ș.a.  Biserica mai păstrează și câteva icoane mobile.

Conservarea pentru viitorime a unor altare ale credinței strămoșești, autentice bijuterii ale artei  crucerilor zonali, biserici în care nu se mai oficia serviciul divin, întrucât se înălțaseră, alături de ele, alte lăcașuri de închinăciune, mai spațioase, a constituit o operațiune complexă, coordonată, inițial, de către Oficiul județean Argeș pentru patrimoniul cultural național. Inițiativa aceasta a implicat o permanentă conlucrare cu preasfințitul episcop Calinic Argeșeanul, prin osârdia căruia s-a asigurat efectiv strămutarea unor importante obiective de arhitectură eclaziastice din lemn, în scopul  organizării unei Rezervații de arhitectură și artă bisericească în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș, eternă vatră a credinței strămoșești, durată de voievozi cu suflete clădite din nădejdea trăiniciei neamului, aproape de inconfundabilul altar izvodit din truda și legenda meșterului Manole.

Au fost salvate, astfel, de la o distrugere previzibilă bisericile din lemn din: Palanga-Vâlcea (1847), remarcabil monument de arhitectură care reperezenta o accentuată stare de degradare.

La Mănăstirea Curtea de Argeș, sunt, astfel, ocrotite de nepăsarea vinovată a oamenilor, bisericuțe de lemn uitate, moșteniri sacre ale trecutului, revelatoare pentru spiritul creator al poporului român.

 

Parcul Mănăstirii Curtea de Argeș

 

Biserica de lemn „Intrarea în biserică" strămutată din satul Palanga, com. Amărăşti, jud. Vâlcea (AG-II-m-A-13628.06)

 

Amplasare geografică: nordul județului, municipiul CURTEA DE ARGEŞ.

Posibilități de acces: parcul Mănăstirii Argeșului, Bd. Basarabilor, nr. 1

Biserica a fost ridicată din temelie în anul 1847, de către obştea satului Palanga din comuna Amărăşti, judeţul Vâlcea.

Planul este dreptunghiular alungit, cu absida altarului decroşată poligonal şi pridvor deschis pe latura vestică. Pronaosul este separat de naos printr-un perete de lemn, accesul în acoladă superioară fiind încadrat de icoanele reprezentând pe „Maica Domnului cu Pruncul" şi pe „Iisus

Deisis" pictate de „popa Ioan zugrav" şi „Ioan zugrav Dozescu" în anul 1847, potrivit inscripţiei din registrul inferior al acestora.

Decorul sculptural realizat în motive geometrice se concentrează la pridvor (stâlpi, fruntar, ancadramentul uşii de intrare), biserica fiind înconjurată, în zona mediană a pereţilor exteriori.

Biserica de lemn „Intrarea în biserică" strămutată din satul Palanga, com. Amărăşti, jud. Vâlcea

În aria sudică a județului Argeș, au înfruntat vitregia vremurilor bisericile de lemn Telești și Zorile din Costești.

 

 

BISERICA de lemn „Înălţarea Domnului", Telești (AG-II-m-A-13609)

 

Amplasare geografică: în zona de Sud a județului, la aproximativ 21 km de  Pitești.

Posibilități de acces: din drumul național 65A se iese un 1 km de pe partea stângă.

Atestată la anul 1773, această dată reprezintă, de fapt, momentul la care bisericii i-a fost refăcut acoperișul din șiță. Deși în 1819 preotul Ioan Diaconescu, alături de săteni, a construit biserica de zid, cea de lemn nu a căzut în uitare, dovadă stând reparațiile ulterioare, consemnate pe bârnele peretelui vestic.

Pereții ce suprapun câte cinci bârne, plus cosoroaba, înscriu un plan navat, dreptunghiular, cu altar decroșat, rectangular. În zona proscomidiarului se observă o retragere nordică a altarului. Forma planimetrică precum și proporțiile reduse ale bisericii conduc către o datare care precede cu mult înscrisurile cunoscute.

 

BISERICA de lemn „Cuvioasa Parascheva", Zorile (AG-II-m-A-13611)

 

Amplasare geografică: zona de Sud a județului, la 3 km de centrul orașului Costești.

Posibilități de acces: din centrul orașului Costești se traversează calea ferată, pe drumul județean 703B.

Datarea oficială (consemnată și de Lista monumentelor istorice 2015) a bisericii este 1807, când știm că a fost ridicată în locul alteia, mai vechi, mistuită de foc. Cu toate acestea, mai multe inscripții (1731, 1782) conduc la ideea că biserica de față a preluat de la cea anterioară nu doar planul ci și alte elemente constitutive, inclusiv bârne rămase neatinse de incendiu. În decursul timpului au avut loc mai multe intervenții, care au condus la proporțiile sporite de azi, alungirea peretelui nordic, realizarea unui alt pronaos. O notă aparte oferă prezența a trei cruci care amintesc de preoții care și-au legat numele de refacerea bisericii: Radu, Athanasie și Călinu.

În aria de sud-vest a județului Argeș, se consemna, în anul 1824, existența a 13 construcții eclaziastice „din lemn tare". În decurs de un secol și jumătate, datorită perisabilității materialul lemnos și dezinteresul manifestat de către comunitățile obștești față de aceste lăcașuri devenite, din cauza capacității lor reduse, improprii oficierii slujbei religioase, zece dintre ele au dispărut, fiind înlocuite cu biserici de zid.

S-au menținut, însă, constituind o mărturie elocventă a artei constructive a meșterilor cruceri argeșeni, bisericile de lemn din: Lipia, Catane și Corbești.

 

Biserica de lemn „Sf. Nicolae" satul Lipia (AG-II-m-A-13722)

 

Amplasare geografică: zona centrală a județului, pe valea râului Cotmeana, la 22 km de Pitești, având coordonatele GPS 44.766, 24.714

Posibilități de acces: din Pitești, spre Sud, DN67B, la stânga 2km pe DJ679, apoi se traversează râul Cotmeana. Urmează 1,5 km de drum agricol, neasfaltat.

Hramul inițial, acela al „Sf. Nicolae" este cel dintâi, atestat documentar. Biserica mai are și alte două hramuri relativ recente: Cuvioasa Parascheva și Sf. Dumitru. Documente epigrafice păstrate în biserică amintesc anul 1633 și un posibil ctitor – Jupâneasa Neacșa. Chiar dacă lucrurile nu sunt destul de sigure, elementele arhitecturale ale bisericii sunt specifice secolului al XVII-lea. Astfel, biserica de lemn prezintă un plan dreptunghiular cu absida altarului continuată spre est în trei laturi, bârnele aparente fiind îmbinate la capete în „coadă de rândunică", iar acoperirea interioară a naosului fiind realizată sub forma unei bolţi semicilindrice susţinută de un arc fixat pe console cu decupeuri în „capete de cai".

Anuarul din 1909 o amintește ca fiind „în ruină". Însă amplele lucrări ale colonelului Traian Pascal, în memoria familiei Budișteanu, au reușit să o salveze. Cu toate lucrările de înnoire, biserica păstrează totuși elementele specifice arhitecturii străvechi. Din păcate, din patrimoniul pictat nu s-au mai păstrat exemple demne de remarcat.

 

BISERICA de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Catane (AG-II-m-B-13504)

 

Amplasare geografică: în Sud-Vestul județului, 30 km de Pitești, pe valea râului Cotmeana.

Posibilități de acces: din drumul E574 (din Pitești spre Craiova), din Lunca Corbului se virează stânga pe DJ 679.

Hramul inițial a fost „Sf. Nicolae". Elementele constructive ale bisericii încadrează data ridicării sale în secolul al XVII-lea. Așezată pe un soclu din cărămidă, cu chenar în zimți, are un plan dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonală cu cinci laturi. La interior întâlnim bolta semicilindrică pentru fiecare dintre încăperi. La ușă regăsim elementul sculptural „frânghie", sub forma unui chenar. Datorită dublării pereților de la exterior în cărămidă, între anii 1833-1839, acest element nu mai poate fi urmărit ca brâu median, precum în cazul celorlalte biserici de lemn. Pictura cu care a fost împodobită tencuiala exterioară a suferit pierderi pe suprafețe mari, în urma cutremurului din 1977 dar și a multor alte etape în care nu s-au făcut intervenții de conservare. Emblematică rămâne imaginea lui „Ducipal", calul lui Alexandru Macedon, de pe peretele de Nord. La interior, frumoasele compoziții florale dintre ușile altarului încântă și azi.

 

BISERICA de lemn „Cuvioasa Parascheva", Stolnici (AG-II-m-B-13623)

 

Amplasare geografică: Sud-Estul județului, Comuna Stolnici, sat Cotmeana, la 35 km de Pitești.

Posibilități de acces: din drumul european E574 (Pitești – Slatina), stânga în dreptul localității Lunca Corbului pe DJ679, pentru aproximativ 9 km.

Biserica a fost ridicată în secolul al XIX-lea, la marginea de Vest a satului.

Planul este dreptunghiular, cu altarul decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Pronaosul supralărgit reprezintă o influență din planul care era folosit la bisericile de zid. A suferit mai multe reparații, una dintre ele consemnată în 1874 când, probabil, i-a fost adăugat pronaosul. De asemenea, se pare că tot atumci a avut loc tencuirea pereților exteriori.

În zona de vest a județului Argeș, pe Platforma Cotmeana, se înalță, în perimetrul localităților: Cuca, Morărești și Băbana, monumente eclaziastice din lemn la: Bărbăleni, Cârcești, Valea Cucii, Piscul Calului și Cotmenița.

 

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", BĂRBĂLANI - CUCA (AG-II-m-A-13479)

 

Amplasare geografică: în partea de nord-vest a județului Argeş, ȋn comuna Cuca, sat Bărbălani, nr.38.

Posibilități de acces: acces din E81 (Pitești-Rm. Vâlcea), pe DJ703 Morăreşti (DN 7) – Cuca, cu ultimii 2 km, drum neasfaltat.

A fost ridicată în anul 1790 de către Ioan Schițeanul și Drăghici. O altă sursă îl amintește drept ctitor pe Drăguț din Cotmeana (epistatul mănăstirii Cotmeana ). Hramul inițial a fost „Cuvioasa Parascheva" și nu se cunoaște data la care a primit actualul hram – „Adormirea Maicii Domnului". Deasupra intrării, pe un panou de lemn, se păstrează numele celor ce au contribuit la renovarea din anul 1899.

Planul este acela de navă dreptunghiulară, cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Regăsim și aici îmbinările în coadă de rândunică, crestături ornamentale, „capul de cal", brâul median „în frânghie". Singura fereastră care și-a păstrat dimensiunile inițiale este cea de pe peretele nordic al navei, celelalte fiind mărite, cu prețul sacrificării brâului median de care am amintit.

Pridvorul acum închis ascunde stâlpi, posibil în stilul celor din Cârcești. În biserică s-au păstrat mai multe icoane originare, parte în catapeteasmă, posibil realizate de mâna aceluiași Stan zugravul, al cărui nume apare și la Bărbălani.

 

Biserica de lemn „Sf. Voievozi", Cârcești, (AG-II-m-A-13589)

 

Amplasare geografică: în partea de Nord-Vest a județului, în satul Cârcești, comuna Cuca.

Posibilități de acces: acces din E81 (Pitești-Rm. Vâlcea), pe DJ703 Morăreşti (DN 7) – Cuca, din dreptul Primăriei Cuca, spre Est, drum neasflatat, 1 km.

Anul reținut pentru datarea oficială a bisericii de lemn din Cârcești este 1828, însă acesta este anul unei reparații ample la care a fost supus locașul. Ctitorul pare a fi un anume „popa Florea". Reparația de care am amintit a durat mai mult, incluzând și schimbarea catapetesmei cu una realizată de către Ioniță Tăvăran.

Planul respectă tendința întâlnită cel mai adesea în această zonă: navă dreptunghiulară cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Acoperișul, neavând turlă, urmează traseul pereților. Apare și aici nelipsitul brâu median „în frânghie" și cele două rânduri de „zimțișori". De asemenea, la fel de cunoscutul „cap de cal" și puzderia de crestături pe motiv alveolar asigură o decorație figurativă complexă. Prispa, sau pridvorul deschis, și clopotnița din fața bisericii completează farmecul acestui monument.

 

Biserica de lemn „Intrarea în Biserică", Valea Cucii (AG-II-m-A-13827)

 

Amplasarea geografică: în partea de Vest a județului, comuna Cuca, la 44 km de Pitești.

Posibilități de acces: din drumul european E81, sensul spre Rm. Vâlcea, stânga pe drumul județean DJ703, aprox 8km.

Mai este cunoscută și sub denumirea de „biserica de la Gruiul Înalt". Este datată la „văleatul 7314" (1805-1806), ctitorul principal fiind Ionu Săteanul, așa cum atestă pomelnicul din lemn de la proscomidiar, alături de alți mulți contribuitori. Câteva dintre intervențiile și reparațiile suferite în decursul timpului au rămas însemnate în bârne, precum „1846 martie 16", 1906, 1936 sau 1980 (anul efectuării unor lucrări de schimbare a șiței).

Având o turlă deasupra pridvorului deschis, acoperișul are o arhitectură impunătoare, cu ștreșini largi pe console înconjurate de striuri. Planul bisericii este unul dreptunghiular, cu absida altarului decroșată, poligonată. La interior regăsim arcul de la bolta naosului, cu profilul „în frânghie", precum și suita chenarelor de „zimțișori", pe console care se termină cu „cap de cal".

Apar, de asemenea, crucea cu brațe petalate (o reprezentare arhaică a soarelui), o împletitură de vrejuri „în opt", laleaua (pe ancadramentul intrării), care seamănă cu cea de la Drăguțești. Pridvorul are și el diverse crestături ornamentale, precum coarnele de berbec. Stâlpii sunt elaborați, cu fusuri poligonale sau torsade, având bazele și capitelurile decorate unitar.

În altar apare de mai multe ori numele unui anume „Calciu zugrav", iar pe icoane – „Dimitrie Zugravul".

 

Biserica de lemn "Sf. Treime" Piscu Calului, (AG-II-m-A-13745)

 

Amplasare geografică: în partea de Vest a județului, la aprox. 36 km de Pitești.

Posibilități de acces: din drumul european E81, sensul spre Rm. Vâlcea, dreapta pe drumul județean DC318, aprox 700m.

Biserica este construită pe moșia Cotmenei, de către Constantin Drăguț, probabil la „7300 (1791) oct. 20", așa cum stă scris pe o cruce. Ctitorul este acel epistat al mănăstirii Cotmeana, care a ridicat în 1790 biserica de la Bărbălani și în 1814 pe cea de la Drăguțești. Păstrează același plan dreptunghiular, cu altarul poligonal, în cinci laturi, decroșat, ca și celelalte din zonă. Adăugarea clopotniței peste pronaos (probabil pe al 1879) a condus la dispariția bolții semicilindrice și înlocuirea acesteia cu un tavan drept. În bolta naosului însă, regăsim arcele sculptate „în frânghie" sau „capetele de cal" ale consolelor pe care se descarcă.

Pridvorul deschis este tratat cu mare măiestrie, atât la nivelul stâlpilor, cu fusuri în torsadă, cât și la cel al cosoroabelor, bogat crestate.

Biserica deține și un bogat patrimoniu pictat de către zugravi precum Dimitrie, Dumitru din Schei, Panteleimon, Constantin.

 

Biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", Cotmenița (AG-II-m-A-13624)

 

Amplasare geografică: Comuna Băbana, sat Cotmenița, pe valea pârâului Cotmenița, la 18 km de Pitești.

Posibilități de acces: pe drumul județean DJ703E, Piteşti – Cotmenița

La începutul secolului al XIX-lea în comuna Băbana existatu mai multe biserici din lemn. Cea care s-a păstrat, așezată pe un dâmb, foarte aproape de apa Cotmeniței, datează de dinaintea anului 1773 când, probabil, i s-a făcut o reparație. Anul apare notat pe o bârnă a altarului, la exterior. Soclul este din cărămidă, la fel ca pardoseala interioară. În timp a suferit o serie de modificări necesare, probabil, adăpostirii unui număr mai numeros de credincioși. Se remarcă iscusința realizării îmbinărilor „în coadă de rândunică", precum și folosirea cuielor mari din lemn. Biserica a fost restaurată de curând.

Pe Valea Topologului, în ambiția unei arhitecturi populare relevând interferențele stilistice dintre zonele etnoculturale Argeș și Vâlcea, dăinuiește de veacuri Biserica de lemn din Găbrieni, comuna Poienarii de Argeș.

 

Biserica de lemn „Sf. Voievozi" Găbrieni, sat Ioanicești (AG-II-m-A-13705)

 

Amplasare geografică: zona de est a județului, la 50 km de Pitești, pe valea Râului Topolog.

Posibilități de acces: din drumul european E81, sensul spre Rm. Vâlcea, dreapta pe drumul 678A, apoi stânga din dreptul primăriei Poienarii de Argeș, 2,5km.

Este ctitoria enoriaşilor, pe moşia satului Berislăveşti, având iniţial, „Cuvioasa Paraschiva". Mai apoi, cu ocazia diverselor lucrări ample de restaurare, biserica de lemn îşi va adăuga hramurile: „Sf. Nicolae" și „Sf. Voievozi".

Planul locaşului de cult este dreptunghiular, cu absidă poligonală în cinci laturi decroşată la est, având, în partea vestică, un pridvor deschis sprijinit pe patru stâlpi sculptaţi volumetric. Clopotniţa de formă hexagonală construită ulterior deasupra pronaosului prezintă deschideri practicate pe laturi pentru iluminarea spaţiului interior.

Decorul este distribuit la iconostasul de lemn cu stâlpi profilaţi şi colonete aplicate, care separă un registru iconografic cu ecouri stilistice transilvănene şi la ancadramentul uşii de intrare format din torsade paralele terminate în arc prevăzut cu o cruce în timpan.

Pictura interioară păstrează numele unor zugravi, precum Ghiță și Dimitrie.

În zona de nord a județului Argeș, la circa 10 km nord-est de Orașul Curtea de Argeș, s-a durat pentru eternitate un locaș de cult la Bărbăletești, comuna Valea Iașului.

 

BISERICA „Sf. Ioan Botezătorul", BĂRBĂLĂTEŞTI (AG-II-m-A-13480)

 

Amplasare geografică: în partea de Nord a județului, aprope de Curtea de Argeș.

Posibilități de acces: din drumul național 73C (Curtea de Argeș-Câmpulung Muscel), stânga 600 m drum neasfaltat.

Anuarul din 1909 fixează anul 1860 ca an al edificării acestei biserici. Cu toate acestea, dimensiunile dar și elementele arhitectonice sunt elemente care conduc către o datare mai timpurie cel puțin cu un secol. Astfel, după cum se observă, partea inițială a bisericii avea dimensiuni destul de reduse, plan dreptunghiular, cu altar decroșat, poligonal, cu cinci laturi. Decroșul ordic este mai mic decât cel sudic, corespunzător cu spațiul destinat la interior, proscomidiarului. În elevație găsim bolta cilindrică, cu arc rezemat pe console.

Anul 1860, amintit de Anuar, pare să fie anul unei renovări ample, ce a cuprins tencuirea pereților, înlocuirea vechii tâmple de la 1800.

Transformările au continuat în 1914, adăugându-i-se turlă, un nou pronaos, pridvor, pictură la interior și la exterior.

Spre est, în apropierea râului Vâlsan, în perimetrul comunei Mușătești, bisericile din Robaia și Valea Faurului sporesc patrimoniul edificiilor ecleziastice de lemn din Argeș.

 

Biserica de lemn „Sf. Nicolae", Robaia (AG-II-m-B-13779)

 

Amplasare geografică: în partea de Nord a județului, aprope de Mănăstirea Robaia, pe drumul dintre Curtea de Argeș și Câmpulung Muscel.

Posibilități de acces: din DN 73C (Curtea de Argeș – Câmpulung Muscel), pe partea stângă, 550 m.

Multiplele etape de intervenții, reparații, modificări nu oferă posibilitatea aflării anului la care biserica a fost ridicată.

Așezată pe un soclu masiv, din bolovani de râu, biserica are planul dreptunghiular, cu altarul retras, poligonal, pereții fiind încinși cu un brâu puternic, sculptat „în frânghie".

Spațiul  interior prezintă bolți cilindrice, retrase prin bârne, pe console.

Programul iconografic transmite ideea apropierii de vatra monahală a Robăii, prin chipurile cuvioșilor și ale schimnicilor. Pictura, în diversele ei etape de realizare, poate fi atribuită zugravilor Nae zugravu, respectiv Niță Poșoi din Bărbălătești.

 

Biserica de lemn „Sf. Voievozi", Valea Faurului (AG-II-m-A-13829)

 

Amplasare geografică: în zona de Nord a județului, la 16 km de Curtea de Argeș, pe valea Vâlsanului.

Posibilități de acces: dinspre Curtea de Argeș, DN73C, dreapta la intersecția cu DJ703I, apoi 650 m pe DC224.

Din vechea pisanie s-a păstrat consemnat anul 1727 ca fiind cel în care Pătru și Radu Mușatescu au ridicat această biserică. De asemenea, în 1797, așa cum atestă inscripția de pe clopot, au fost efectuate reparații. Probabil atunci s-a adăugat și turla clopotniță pe pronaos, ocazie cu care bolta acestuia din urmă a fost înlocuită cu tavanul drept. Intervențiile ulterioare au constat și în tencuieli și pictări succesive, atât la interior cât și la exterior.

În 1997 s-a îndepărtat tencuiala exterioară, redându-i-se aspectul original.

Planul este cel de patrulater, cu altar decroșat, poligonal, dar și cu pronaos poligonal. Îmbinările sunt cele de tip „coadă de rândunică", regăsim brâul în „frânghie", console cu crestături.

În aria localităților situate pe firul Râului Doamnei, bisericile din Gănești și Jupânești constituie dovezi graitoare ale artei constructorilor cruceri din zona Muscelului.

 

Biserica de lemn „Naşterea Maicii Domnului", Gănești (AG-II-m-B-13691)

 

Amplasare geografică: zona centrală a județului, pe valea Râului Doamnei, la 35 km de Pitești.

Posibilități de acces: din drumul european E574 (de la Pitești spre Câmpulung Muscel), stânga pe DJ731 (18km), apoi stânga pe DJ731D (100m)

Biserica a fost ridicată în anul 1834, de către Ecaterina Drugănescu, soția căminarului Grigore Drugănescu. Biserica a suferit o serie întreagă de modificări: adăugarea turnei clopotniță, cu modificarea tavanului din boltă semicilindrică în tavan plat, tencuirea pereților, adăugarea unui nou pronaos și, de asemenea, a unui nou pridvor. Cu toate acestea, încă se poate distinge partea veche a bisericii, cuprinsă cu un brâu median „în frânghie", care nu a fost acoperit cu tencuială.

Apar elemente arhaice de planimetrie, specifice secolului al XVII-lea, cu altarul în prelungirea navei, cu doar trei laturi. De asemenea, minipavilionul prezent pe coama acoperișului, amintește de troițele de odinioară.

Pictura murală datează probabil din 1834.

 

Biserica de lemn „Înălţarea Domnului", din Jupânești (AG-II-m-A-13714)

 

Amplasarea geografică: în zona de Nord a județului, pe valea Râului Doamnei, la 27 km de Pitești.

Posibilități de acces: accesul se face pe drumul județean DJ731, pe drum asfaltat, cu ultimii 100m cu drum neasfaltat.

Biserica de lemn din Jupânești păstrează în pronaos pisania care amintește anul 1742 (leat 7250) ca dată a zidirii. Crucile de morminte din preajma actualei biserici însă (1739-1740), subliniază ideea existenței unei alte biserici pe aceste meleaguri, înaintea acesteia, așezarea de moșteni fiind atestată din zilele Sfântului Voievod Neagoe Basarab.

Biserica păstrează, într-o armonie desăvârșită, elemente artistice cu semnificații arhaice, precum „capul de cal", șir de „zimțișor" la cosoroabele streșinii sau la bârnele de formare a bolților, frânghia, discul solar, crucea, capul de balaur cu care se termină brâul „în frânghie" de la exterior.

Planul dreptunghiular al navei bisericii este completat la altar de unul poligonal, cu cinci laturi. Spațiul proscomidiarului este marcat și la exterior, fiind format prin prelungirea laturii nordice a navei. Bolta semicilindrică este prezentă în fiecare dintre spațiile principale ale bisericii, cu reluarea bogată a decorului figurativ de care aminteam.

Pridvorul deschis, poligonal, se pare că a fost adăugat în prima jumătate a secolului al XIX-lea. S-au păstrat fragmente de frescă la exterior, ilustrând scena Judecății dar și icoana de hram. Biserica păstrează sfeșnice și un tetrapod, de asemenea, bogat ornamentate.

În biserică se păstrează piatra de mormânt a unui anume Barbu Eneotu, care ar fi apărat cu prețul vieții, în fața prădătorilor, banii strânși de săteni pentru construirea unei noi biserici.

Din fericire, construcția bisericilor de zid din zonă, începută cu avânt la sfârșitul secolulului al XVIII-lea, nu au afectat continuitatea celei de față.

În zona submontană a Argeșului, la circa 10 km nord-vest de Câmpulung-Muscel, pe teritoriul satului Bughea de Jos, se află Biserica de lemn Ciocanu.

 

BISERICA „Intrarea Maicii Domnului în biserică", SCHITUL CIOCANU–BUGHEA DE JOS (AG-II-m-A-13500.01)

 

Amplasarea geografică: în Nordul Județului, aproape de Câmpulung Muscel.

Posibilități de acces: Câmpulung Muscel-Bughea de Jos. Din dreptul primăriei Bugea de Jos, drum forestier aprox. 2 km.

Deși fără temei documentar, se pare că biserica veche a schitului, la fel ca întreg ansamblul monahal datează de prin veacul al XVI-lea. Cu toate acestea, după incendiul din 10 aprilie 1610, apar informații abia 1825, așa cum găsim pe o lespede așezată la exterior. Această informație, precum și lipsa consemnării bisericii în Catagrafia din 1810, ne fac să credem că nu supraviețuise cutremurului din 1802. Inscripția din vremea lui Grigore Ghica amintesc și numele celor cărora li se datorează opera de refacere: monahul Neofit și chir Mihai Radovici.

Straturile groase de tencuială de la exterior ascund azi structura din bârne și de paiantă, proporțiile foarte mici fiind singurul element care trădează o construcție ușoară. Planul acesteia este acela de navă dreptunghiulară, cu altar, decroșat, cu cinci laturi, plan, de asemenea, specific bisericilor de lemn. Biserica a suferit la un moment dat o amplificare a părții vestice, care a dus la o recompartimentare, prin adăugarea unui nou pronaos și prin includerea celui vechi în naos. Icoanele păstrate aici poartă semnătura unor iconari, precum Alexie zugravul și Ghermano ierodiaconul.

 

4. Lungimea totala a rutei: aproximativ 400 Km

5. Durata: aproximativ 1-2 zile

6. Beneficiarii: Grupurile țintă constau în turiști de la nivel local, național și european, care doresc să viziteze zona Pitești, și Județul Argeș şi să se informeze în legătură cu istoria obiectivelor turistice, cu obiceiurile şi tradiţiile din zonă, să îşi petreacă timpul liber şi să se relaxeze aici.

7. Descrierea rutei: Bisericile de lemn din Argeș fac parte din grupul de biserici de lemn din Muntenia și din familia de biserici de lemn românești. Bisericile de lemn din România formează un patrimoniu prețios pe plan național și mondial. În acestea s-au înfiripat comunitățile creștine din sate și târguri și în jurul lor au luat ființă primele așezăminte monahale, singurele noastre centre culturale în decursul multor veacuri. În România se păstrează peste 1400 de biserici de lemn construite înainte de anul 1918. Valoarea lor în ansamblu este inestimabilă pentru cultura românească. Ele fac parte integrantă și definitorie din identitatea națională.

8. Transport: autoturism propriu, autocar, microbuz.

9. Localități de tranzit: Pitești-Săpata-Lunca Corbului-Costești-Stolnici- Călinești-Leordeni-Bascov-Băbana-Cuca-Morărești-Poienarii de Argeș-Curtea de Argeș-Valea Iașului-Mușătești-Pietroșani-Bughea de Jos-Davidești.

10. Unități de cazare și de alimentație: Hotel Posada (Curtea de Argeș), Hotel Ramada (Pitești), Hotel Muntenia (Pitești), Hotel Yaky Centre(Pitești).

11. Posibilități de agrement: Pădurea Trivale și Gradina Zoologică (Pitești), Canionul Valea lui Stan, Parc de aventură Dracula (Zona Curtea de Argeș-Transfăgărășan), Complex sportiv Ceramus Câmpulung: construit pe locul vechii fabrici de căramidă, complexul oferă cazare, terenuri tenis de câmp, minigolf, activități de echitație, pescuit, boardgames, cicloturism, off road, ateliere de pictură (Câmpulung).

12. Centre de informare turistica: Pitești, Mioveni, Topoloveni, Curtea de Argeș, Câmpulung.

Fișa tehnică a rutei "Biserici de lemn din județul Argeș" a fost realizată în cadrul Direcției de Cultură, Turism și Tineret a Consiliului Județean Argeș, în colaborare cu Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului.

Bibliografie:

• Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului,

•  Bisericile de lemn din județul Argeș - Monumente de Arhitectură, Grigore Constantinescu.

Fotografiile sunt realizate de domnul Amza Eugen.