Date istorice

Deşi menţionate documentar mai târziu, aşezările umane de pe actualul teritoriu al comunei Boteni sunt mult mai vechi, locuirea fiind favorizată de condiţiile climatice şi poziţia geografică (depresiune intercolinară din cadrul Muşcelelor Argeşului, căile de acces facilitate de râul Argeşel).

Prima atestare documentară a satului Boteni este într-un hrisov din 23 iulie 1512, prin care Neagoe Basarab întăreşte mânăstirii Cutlumuz de la muntele Athos mai multe sate. Printre martori se afla şi un Dragoslav din Boteni. Acelaşi Dragoslav din Boteni apare în această calitate în mai multe hrisoave – 3 mai 1531, 18 aprilie 1533 – fapt notabil pentru poziţia înaltă ocupată de locuitorii din Boteni în dregătoriile Ţării Româneşti.

Următoarea menţiune se referă la fosta aşezare Neagomireşti, amplasată în partea de nord a comunei Boteni. Deşi actul din 19 mai 1565, emis de cancelaria de la Bucureşti a lui Petru Voievod, nu menţionează locuri sau fapte din această zonă, este foarte important prin faptul că este scris de "Negoia din Neagomireşti". Pe lângă ocuparea de importante dregătorii, locuitorii din Boteni au ajuns "grămătici" în cancelariile domneşti. Satul Neagomireşti a fost menţionat (în puţine documente) începând cu 1609 până în 1845. Se consideră că pietrele de mormânt de la Hobaia ar putea provenii de la biserica acestui sat.

În a doua jumătate a secolului XVI şi în secolul XVII sunt frecvente menţiunile documentare despre locuitori din Boteni.
- în 1572 într-un act al lui Lăudat se aminteşte de Neagoe, Logofăt din Boteni;
- în 1576 Mihnea Vodă întăreşte stăpânirea "Vlaicului a lui Stan din Boteni" peste moşia Lucieni (sat vecin în partea sudică ce aparţine comunei Hârtieşti);
- în 17 iunie 1599 aşezarea este menţionată printr-un alt martor, "Radul al lui Bunul din Boteni", într-un hrisov emis de cancelaria lui Mihai Viteazul;
- în 1609 apar menţiuni în actele Mânăstirii Câmpulung despre posesiunile acesteia din "Jugur, Boteni", probabil în această perioadă satul aparţinînd Botenilor;
- în 1620 – 1630, în mai multe acte este menţionat Duca din Boteni;
- în 1629 este menţionat Androne, Stolnicul din Boteni;
- în 1647 este menţionat Mirică, Paharnicul din Boteni.

Important de semnalat este faptul că, din Boteni, s-a ridicat pe cele mai 
înalte trepte ale ierarhiei sociale Oprea Găină. În perioada domniei lui Alexandru al II-lea (1568 – 1577) acesta a primit firman de domnie de la Înalta Poartă, dar datorită unor circumstanţe nefavorabile (luptele pentru domnie între numeroşii pretenedenţi la scaunul Ţării Româneşti), Oprea Găină nu a domnit efectiv.

Fără o atestare documentară clară, tradiţia aminteşte de satul Siliştea, amplasat la circa 3 km spre nord de centrul actual al comunei, pe malul stâng al râului Argeşel, satul fiind distrus de tătari. Localitatea a existat probabil în secolul XVI – XVIII, deoarece în secolul XIX existau urmele unei biserici şi a unei locuinţe atribuite acesteia.
În secolul XVIII satele comunei Boteni sunt tot mai puţin menţionate în documente. În această perioadă zona decade economic, circa o treime din locuitori pierzându-şi pământurile.

Catagrafia din anul 1810 menţionează existenţa a două sate, Botenii Pământeni şi Botenii Ungureni, cu 114 case şi 490 locuitori, respectiv 70 de case şi 311 locuitori. Satul Botenii Ungureni s-a format în secolul XVIII, prin stabilirea în număr mare a românilor ardeleni.

La sfârşitul secolului XIX de comuna Boteni aparţineau şapte sate: Pământeni, Gogorani, Vârtopul, Câmpşorul, Balabani, Linia şi Luncani. Comuna avea 1563 locuitori (796 bărbaţi şi 767 femei) constituiţi în 351 familii, cu un fond locativ de 348 de case. Din întreaga populaţia două treimi erau moşneni iar o treime erau ţărani împroprietăriţi în 1864. Pe râul Argeşel funcţionau 6 mori şi un fierăstrău. În comună exista o şcoală deservită de doi învăţători, cu două săli de clasă şi frecventată de 60 elevi şi o elevă (din 66 băieţi şi 69 fete de vârstă şcolară). Pentru condiţiile celei de a doua jumătăţi a secolului XIX este de remarcat numărul relativ mare de ştiutori de carte (95 de bărbaţi şi 12 femei). Până în anul 1890 în comună existau două biserici, una fiind capela cimitirului, iar cealaltă în care se oficiau slujbele era construită în prima jumătate a secolului XIX, fiind ctitoria Praschivei Vlădescu. După 1890 s-a ridicat biserica din satul Boteni, utilizată şi în prezent.

În prima jumătate a secolului XX comuna a ajuns la forma şi consistenţa actuală, cu satele Boteni, Balabani, Lunca şi Muşcel.

Arhitectura populară este tipic muşceleană, predominând casele cu două nivele, nivel inferior fiind destinat în general păstrării produselor agricole. Decoraţia în structură este amplă, conferind o notă particulară locuinţelor ţărăneşti edificate în prima jumătate a secolului XX.

Portul popular, folclorul liric şi coregrafic sunt caracteristice zonei Muşcel, dar şi cu evidente elemnte de particularizare locală (Brâul de la Boteni, Broasca, Căzăcelul).

Monumente memoriale:

- Crucea de piatră de la 1656 – în satul Boteni, la circa 4 km nord de sat, pe valea Hobaia;
- Monumentul eroilor de la 1877 şi 1916 – 1918 – amplasat în curtea şcolii din satul Boteni, autori G. Mezzaroba şi R Parsic (1927);
- Monumentele eroilor de la 1941 – 1945 – amplasat în curtea şcolii;
- Monumentul memorial "Petre Ţuţea" – amplasat în curtea şcolii noi, construit în anul 2003 la iniţiativa Consiliului Local Boteni.

Monumente de arhitectură:

- Casa Duţescu – casă de tradiţie populară construită la sfîrşitul secolului XIX;
- Biserica din Boteni – ctitorită la sfârşitul secolului XIX.