Caminul Cultural Marele Voievod Mihai de la Alba-Iulia din Budisteni

La ridicarea nu numai culturală, dar şi social-economică a locuitorilor din Budişteni, un rol important l-a avut Căminul Cultural. La 14 iunie 1936 s-a ţinut în localul Şcolii din Budişteni o adunare în care Constantin Bustea, directorul Şcolii din Băila, a citit statutul tip pentru înfiinţarea şi funcţionarea Căminelor Culturale, publicat în Monitorul Oficial 108/1935, care a fost aprobat în unanimitate. Numele Căminului Cultural era „Marele Voievod Mihai de la Alba-Iulia". Neavând local propriu, Căminul Cultural urma să funcţioneze în clădirea Şcolii din Budişteni . 

Dintre cei 30 de membri fondatori ai Căminului Cultural amintim pe: Marina Alexandrescu, Constantin Alexandrescu, Maria Edulescu, Aurel Popescu - învăţători la Şcoala din Budişteni, Constantin Badea - preot la Budişteni, Constantin Bustea - învăţător la Şcoala din Băila, Lucia I. Neagoe, Ion Neagoe - învăţători la Şcoala din Schitu Budişteni, Elisabeta A. Popescu şi Ion Purcaru - director şi respectiv agronom-şef la Şcoala de Economie Casnică din Budişteni, Alexandru Popescu - preşedintele Băncii Populare „Lumina" din Budişteni, Petre Gh. Fântâneru - picher în Glodu, Badea Rădulescu - impiegat la C.F.R., Ion C. Simescu - perceptor ş.a. Între membrii fondatori se numărau Elly Băbeanu din Bucureşti şi profesorul Nicolae Creţu din Târgu-Mureş . 
În vederea alegerii conducerii Căminului, consfătuirea de constituire a ales un comitet al Sfatului Căminului, din 19 membri, din rândul căruia se constituie un birou compus din: Constantin Bustea - preşedinte, pr. Constantin Badea şi Alexandru Popescu - vicepreşedinţi, Constantin Alexandrescu - secretar, Aurel Popescu - casier, Ion Neagoe - bibliotecar . 
La 17 ianuarie 1937 s-a ţinut consfătuirea generală anuală în care s-a prezentat de către secretar raportul de activitate, situaţia materială, s-a citit raportul cenzorilor şi s-a fixat cotizaţia: 10 lei/lună pentru membrii comitetului, 5 lei/lună pentru membrii sfatului, 2 lei/lună pentru membri. 
În raport au fost menţionaţi fiii satului care au ajutat Căminul: prof. N. Creţu din Târgu-Mureş, prof. Constantin Fântâneru din Bucureşti (cărţi pentru premii şcolare), fraţii Niculae şi Gheorghe Mazilu, licenţiaţi, funcţionari la „Creditul Minier" (achitat cotizaţia la zi), Gh. Mănac, student Bucureşti, prin a cărui intervenţie s-a obţinut o subvenţie de 10.000 de lei de la Ministerul Finanţelor, studenţii Constantin Iordache, Ion Badea, Gheorghe Goşa, învăţătorii Elena Cârstoiu, N. Pârjolea, Maria Mazilu, Gina Goşa, Gina Mari ş.a.
Sfatul Căminului era constituit din: Elly Băbeanu (proprietar) - preşedinte de onoare, prof. dr. N. Creţu, pr. prof. Gh. Creţu, prof. Constantin Fântâneru - membri de onoare, înv. Constantin Bustea - preşedinte, înv. Maria Edulescu - director, pr. Constantin Badea, Alexandru Popescu - vicepreşedinţi, înv. Constantin Alexandrescu - secretar, înv. Aurel Popescu - casier, înv. Ion A. Neagoe - bibliotecar, înv. Ion Braslă (comandant premilitar) - membri. 
În decursul anilor, conducerea Căminului Cultural a fost deţinută de intelectualii din sat (învăţători, preot) sau de intelectuali născuţi în sat, care activau în alte localităţi. După înv. Constantin Bustea, care a fost preşedinte al Sfatului Căminului în primii ani, preşedinte a devenit prof. pr. Gheorghe Creţu care trăia în Bucureşti. Dar, la 26 noiembrie 1946, I. Vlad Basarabeanul, inspector judeţean al Căminului Muscel, făcea cunoscut Căminului Cultural Budişteni că, potrivit legilor în vigoare, Gh. Creţu nu mai poate fi preşedinte, întrucât nu trăieşte în localitate . În locul lui Gh. Creţu, care rămâne preşedinte de onoare, Sfatul căminului alege, la 26 ianuarie 1947, ca preşedinte activ pe înv. Constantin Alexandrescu . 
Orientarea politică de stânga, după 1947, s-a făcut simţită şi în conducerea Căminului Cultural. La 5 august 1948 se aleg funcţiile în Sfatul Căminului, preşedinte devenind Gh. Chiva (agricultor), vicepreşedinte - înv. Ioniţă Neagoe, director Aurel Popescu şi secretar I. T. Fântâneru (preşedintele Frontului Plugarilor) . 
Un rol important în conducerea şi în activitatea Căminului cultural l-a jucat pr. Constantin Badea care mulţi ani a fost vicepreşedinte al sfatului. Inspectând Căminul Cultural, la 26 aprilie 1944, Petru Gh. Savin, inspector în Fundaţia Culturală Regală „Regele Mihai I", remarca „înţelegerea şi spiritul de armonie ce există între c. pr. paroh Constantin Badea şi ceilalţi membri ai sfatului de conducere" . De asemenea, remarca „interesul ce depune P. C. pr. prof. Gh. Creţu, pensionar şi proprietar în această comună", ce era preşedintele Căminului Cultural. 
Un alt inspector al Fundaţiei, Iordache Răducu, menţiona, la 2 iulie 1946: „Căminul are noroc de un suflet mare, preşedintele P. C. pr. Badea şi de un om tot aşa de dinamic, directorul Pârjolea". Aducând mulţumiri, în numele Fundaţiei „Regale Mihai I", I. Răducu felicita „din toată inima acest vrednic focar cultural" . În urma inspecţiei efectuate în zilele de 14-15 august 1943, inspectorul general Ion Gh. Nicolescu menţiona „fericita alegere … căci n-am găsit până acum la alt cămin cultural o ordine şi o curăţenie mai mare". Sfatul căminului era compus din pr. Gh. Creţu - preşedinte, pr. Constantin Badea şi înv. Constantin Alexandrescu - vicepreşedinte, înv. Nicolae Pârjolea - director, înv. Aurel Popescu - casier, înv. Ioniţă Neagoe - secretar, N. Titică - bibliotecar . 
Un mare merit, atât în conducerea Căminului Cultural, căci a fost directoare până la 18 februarie 1945, când din cauza sănătăţii şi a vârstei înaintate şi-a prezentat demisia, cât şi în activitatea acestuia, i-a revenit înv. Maria Edulescu. Petru Gh. Savin aprecia, la 26 aprilie 1944, nu numai pe Gh. Creţu şi Constantin Badea, cât şi „activitatea ce depune dna Maria Edulescu, directoarea căminului". După Maria Edulescu, director al Căminului Cultural a devenit înv. Nicolae Pârlogea. La puţin timp după demisie, învăţătoarea Maria Edulescu încetează din viaţă, la 10 februarie 1946, cu o zi înainte de a împlini 62 de ani, fiind înmormântată în cimitirul Bisericii „Cuvioasa Paraschiva" („Cioca") din comuna Ciulniţa. 
Pentru a-i cinsti memoria, Sfatul Căminului hotărăşte, la 28 martie 1946, să tipărească o carte cu viaţa şi faptele învăţătoarei Maria Edulescu, în care să apară şi biografiile eroilor din războiul 1941-1945, foşti elevi ai ei. Din vânzarea cărţilor şi din alte surse trebuiau realizate două plăci de marmură cu chipul învăţătoarei Maria Edulescu şi a celor trei ofiţeri elevi, locotenent Bubu Petre, locotenent Mănac D. Gheorghe, sublocotenent rez. Badea C. Nicolae (Puiu), care să fie amplasate în localul şcolii. La 14 iulie 1946, Sfatul Căminului hotăra să aducă mulţumiri pr. Marin Diaconescu din Piteşti, cât şi lui Vasile Dobrescu din Ciulniţa, primului pentru că se îngrijeşte să fie tipărită în bune condiţiuni la Tipografia Episcopiei Argeşului, şi celui de al doilea, „pentru reproducerea fotografiilor şi pe coperta cărţii, unde şi-a arătat un deosebit talent". La 11 august 1946, Sfatul Căminului lua act că pr. Constantin Badea şi înv. Nicolae Pârjolea au ridicat de la Tipografia Episcopiei Argeş 1.000 de exemplare ale cărţii, costul total fiind de 2.399.200 de lei. Cartea, având 80 de pagini, se intitulează Volum omagial închinat învăţătoarei Maria I. Edulescu şi eroilor, foştii ei elevi, 15 august 1946. 
La 15 august 1946, la cimitirul „Cioca" din Ciulniţa, unde era îngropată, a avut loc parastasul Mariei Edulescu, slujba fiind făcută de şase preoţi şi corul dirijat de pr. N. Burcea, cu care ocazie au vorbit protoiereul Nicolae Nicolescu şi înv. Alexandru Ciucă. La masa ce s-a organizat la şcoală, unde au participat 120 de persoane, au vorbit pr. Ioan P. Tomescu şi Constantin Badea, inspector general Ioan Biţan şi înv. Alexandru Ciucă, Istrate şi Constantin Alexandrescu. La serbarea ţinută în sala mare a primăriei au fost prezentate coruri (dirijor pr. Nicolae Burcea), recitări, două piese de teatru (lucrări ale răposatei) şi au vorbit pr. Marin S. Diaconescu şi inspectorul general Ioan Nicolaescu. Seara, în două săli de la Primărie, au avut loc jocuri naţionale. Din cei 1.820.000 de lei încasaţi cu această ocazie, 1.416.000 de lei s-au făcut venit Căminului, 404.060 de lei fiind cheltuiţi, iar 300.000 de lei s-au dat familiei Constantin Alexandrescu pentru parastasul Mariei Edulescu .
În şedinţa din 26 ianuarie 1947, Sfatul Căminului ia act de aducerea celor două plăci de la pietrarul Arganini din Piteşti, sfinţirea lor având loc la 15 aprilie 1947 . De asemenea, aprobă oferta lui Vasile Dobrescu de a se tipări 1.000 de cărţi poştale cu eroii din sat, la preţul de 300 de lei bucata, iar în şedinţa din 19 aprilie 1947, se aprobă aceluiaşi Vasile Dobrescu 830.000 de lei pentru a executa două tablouri cu fotografiile învăţătoarei Maria Edulescu şi ale eroilor, care să fie expuse, unul la Şcoala Primară din Budişteni şi altul la Căminul Cultural . 
Înfiinţarea Căminului Cultural în 1936 s-a făcut în condiţiile când nu exista un local în care să funcţioneze, activitatea desfăşurându-se la început în spaţiile şcolilor. La 26 aprilie 1944, Petru Gh. Savin consemna, în urma inspecţiei la care m-am mai referit, că „n-a primit nici un ajutor material nici de la Primăria locală, prin buget, nici de la Căminul judeţean, nici de la Prefectură, nici de la Fundaţie".
La 10 aprilie 1940, Sfatul Căminului aproba scoaterea de la C.E.C. a unor bani pentru a se cumpăra un teren pentru construirea unui local, iar până la ridicarea lui să se realizeze pe acest loc o pepinieră de pomi şi viţă-de-vie pentru săteni. De asemenea, se aprobă propunerea Mariei Edulescu de a se lua o cameră cu chirie . Mai târziu, când Primăria şi-a construit un local nou, vechiul local a fost pus la dispoziţia Căminului Cultural. 
La 7 mai 1944, într-o şedinţă a Sfatului prezidată de preşedintele Gh. Creţu, la care participă şi pr. I. Coman, profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti, refugiat în comună, se comunică faptul că primarul (Ioan Teodorescu) acceptase să predea Căminului Cultural vechiul local de primărie care trebuia însă reparat . Inspectând Căminul Cultural la 2 iulie 1946, inspectorul Iordache Răducu consemna că acesta are un „local propriu bine întreţinut şi aranjat". 
Evoluţia evenimentelor politice a avut urmări negative asupra Căminului Cultural. Constituirea Blocului Partidelor Democratice şi la Budişteni, condus de P.C.R., punea problema găsirii unui spaţiu în care să fie adăpostit acest nou organ politic, optându-se pentru fostul local al Primăriei dat Căminului Cultural. La 29 septembrie 1946 are loc o şedinţă a Sfatului Căminului Cultural (preşedinte - înv. Constantin Alexandrescu, director - înv. Nicolae Pârjolea) în care se aducea la cunoştinţă cererea Primăriei şi a Blocului Partidelor Democratice de a părăsi „localul pe care cu mari sacrificii băneşti şi cu multă trudă şi stăruinţă l-am adus în stare de locuit şi de adăpostit o instituţie şi l-am făcut admirat nu numai de organele noastre superioare, ci şi de toate autorităţile ce l-au vizitat" . 
Activitatea Căminului Cultural se desfăşura pe secţii în cadrul cărora funcţionau subsecţii. Cele patru secţii erau: 1. Cultura sănătăţii (Elly Băbeanu); 2. Cultura muncii (Ion Purcaru); 3. Cultura sufletului (pr. Constantin Badea); 4. Cultura minţii (cei şapte învăţători din comună). 
Raportul prezintă situaţia culturală, dar şi economică, sanitară, sportivă ş.a. Întrucât datele privind starea economică şi sanitară le vom prezenta la capitolele respective, consemnăm din viaţa sportivă că exista un teren de fotbal dăruit de N. Mari, de 1.000 m2, două echipe, de fotbal şi volei, care susţineau meciuri cu echipele similare din comunele vecine. 
Echipa de teatru, din zece membri, a prezentat piesele: Nu mă-nsor, de Şerbescu Lopătari, Ion Roată, Războiul diavolului şi Spre seara de Anul Nou, de pr. Chirică şi Irozii, de Victor Ion Popa. 
Corul Căminului era alcătuit din 15 săteni şi 12 intelectuali . 
Raportul pe 1938 consemnează circa 23 de activităţi care s-au desfăşurat în cursul anului: şezători, serbări, activităţi practice, sărbătorirea unor evenimente istorice sau religioase ş.a. Enumerăm câteva din activităţile desfăşurate în 1938: 24 ianuarie - Ziua Unirii (Te Deum, serbare, defilare), 30 ianuarie - şezătoare la Şcoala Primară din Budişteni, 2 februarie - înfiinţarea Consiliului de Împăciuire, 20 februarie - şezătoare, Şcoala din Băila, 4 martie - demonstraţie practică la Şcoala din Băila, făcută de agronomul I. Purcaru, 9 martie - străjerii sub comanda lui Constantin Alexandrescu repară poditci şi curăţă şanţul şi puţul Şcolii din Budişteni, 11 şi 12 martie - Consiliul de Împăciuire, 13 martie - şezătoare la Şcoala din Budişteni, 17 martie - demonstraţie practică a inginerului agronom Ion Purcaru, 25 martie - şezătoare la Şcoala de Economie Casnică, 2 aprilie - sădirea pomilor de către străjeri, 17 aprilie - şezătoare la Şcoala din Budişteni, 10 mai - sărbătoare naţională, 12 mai comemorarea morţii lui Octavian Goga, la Şcoala din Băila, 2 iunie - Înălţarea Domnului şi Ziua Eroilor, 8 iunie - Ziua Restauraţiei, 31 iulie - serbare în folosul bisericii, 31 octombrie - Ziua Economiei, 1 decembrie - Unirea Ardealului, 4 decembrie - ridicarea Pavilionului Naţional la stolul Şcolii primare din Budişteni, 18 decembrie - datini de Crăciun la Şcoala de Economie Casnică, 22 decembrie - datini de Crăciun la stolul Şcolii primare din Budişteni şi Băila . 
După cum se poate vedea din dările de seamă prezentate, principala activitate era organizarea de serbări, cu diferite ocazii, la care se percepea taxă de intrare, făcându-şi astfel venit Căminul Cultural. La 26 aprilie 1944, acelaşi inspector Petru Gh. Savin menţiona: „Ţine regulat serbări la zile ocazionale, la ziua Eroilor, şi-n duminici şi sărbători de iarnă mai ales". 
Prezentând programul câtorva serbări organizate, începem cu cea pregătită de înv. Constantin Bustea ce s-a ţinut la 1 decembrie 1936 la Şcoala din Budişteni, la care au luat parte tinerii premilitari de la subcentrul de pregătire premilitară din Ciulniţa. După ce s-a participat la slujba religioasă şi s-a defilat în faţa Monumentului Eroilor, s-a prezentat piesa de teatru Cheia casei, de Minerva Alexandrescu, urmată apoi de jocuri naţionale, recitări şi coruri. 
La 8 noiembrie 1937, în localul Şcolii de Sericicultură s-a dat o serbare în cinstea zilei de naştere a marelui voievod Mihai, prezentându-se piesa de teatru Războiul diavolului, urmată apoi de coruri, recitări şi încheiată prin trimiterea unei telegrame . 
Sumele încasate cu ocazia serbărilor erau folosite în diferite scopuri. Astfel, la 2 septembrie 1941, Sfatul Căminului analizează rezultatul încasărilor la serbarea pregătită de înv. Maria Edulescu, ţinută în curtea Şcolii primare, hotărându-se ca din cei 8.702 lei încasaţi, 5.702 lei să se dea cantinei şcolare, iar 3000 de lei să meargă la Împrumutul Reîntregirii . 
Procesul-verbal încheiat de cenzori, la 24 ianuarie 1942, ne arată că în anul 1941 s-au încasat 64.773 de lei şi s-au cheltuit 57.227, rămânând un sold de 7.496 de lei . 
În afară de sumele încasate în urma serbărilor şi şezătorilor, un rol important în creşterea veniturilor l-a avut închirierea uneltelor agricole aflate în proprietatea Căminului Cultural. Din raportul de activitate pe 1940, aflăm că prin Secţia Cultura muncii s-au cumpărat prin Camera agricolă a judeţului, la propunerea înv. Nicolae Pârjolea, o prăşitoare şi o grapă. 
La 29 august 1940, Sfatul Căminului constată că la 28 mai au primit, de la Societatea Fieroţel, o prăşitoare şi o grapă pentru care s-a plătit suma de 3.131 de lei, în loc de 2.725 de lei cât au stabilit la început, la care se adaugă 87 de lei - taxa de timbru şi 302 lei transportul pe C.F.R. La 17 iunie 1941 s-a stabilit ca pentru membrii Căminului Cultural, taxa la prăşitoare să fie de 40 de lei/zi şi la grapă de 20 de lei/zi . 
În 1941 s-a cumpărat o maşină de stropit pomi, iar la 8 februarie 1942, Sfatul Căminului aprobă propunerea pr. Constantin Badea, ca din bani ridicaţi de la C.E.C., să se cumpere un plug de vie, o grapă pe rotile şi o ţeavă de 2 m pentru maşina de stropit . 
La 7 mai 1944, Sfatul Căminului aprobă ca plugul, prăşitoarea şi grapa să fie închiriate cu 100 de lei/zi pentru membri şi 120 de lei/zi pentru nemembri, iar maşina de stropit, cu 200 de lei, plus plata manipulatorului . La 3 aprilie 1948, Sfatul Căminului (preşedinte - înv. Ioniţă Neagoe, director-înv. Aurel Popescu, casier - notarul Ion Teodorescu) hotărăşte ca uneltele agricole, de care răspundea Chiva Gheorghe, să fie închiriate cu 30 de lei pentru membri şi 60 de lei pentru nemembri, iar maşina de stropit, cu 50 de lei pentru membri şi 100 de lei pentru nemembri, la care se adaugă 100 de lei plata omului care o manipulează . 
Ion Gh. Nicolaescu, care a inspectat Căminul Cultural la 14-15 august 1946, consemna că acesta avea maşini de gătit (pentru cursurile ţărăneşti), maşină de stropit pomii, plug de vie, prăşitoare, grapă şi rariţă . Dintr-un inventar al sculelor agricole reiese că în proprietatea Căminului se aflau: o grapă şi o prăşitoare - 3.520 de lei valoare, un aparat Calimax pentru stropit pomi - 5.820 de lei valoare, un plug Rudsak pentru vie şi pomi - 6.478 de lei, una maşină de gătit - 9.860 de lei .
La 2 februarie 1938 se înfiinţează în cadrul Căminului Cultural un Consiliu de împăciuire care avea drept scop aplanarea conflictelor dintre săteni pentru a nu mai merge la tribunale. La 11 martie 1938, Consiliul de Împăciuire (pr. Constantin Badea, Maria Edulescu, Alexandru Popescu, Constantin Bustea, Aurel Popescu, Mirică Mănăcescu, Ion Ibric) încearcă o împăcare, pentru un diferend de hotare, între doi membri ai Consiliului, pr. Constantin Badea şi Mirică Mănăcescu, fără rezultat însă . O nouă încercare de împăcare între cei doi nu reuşeşte nici la 11 martie 1938, mai ales că „chestia fiind foarte încurcată… au intervenit şi trei ingineri experţi, ale căror expertize au fost diferite". La încercarea din 6 aprilie 1938, pr. Constantin Badea nu se prezintă, dar scrie pe procesul-verbal al Comitetului de Împăciuire: „teren nu pot ceda, decât conform expertizei domnului inginer Andreescu, fiindcă lipsa mea se găseşte în plus în terenul domnului D. Mănac" . 
În schimb, la 12 martie 1938, pr. Constantin Badea, înv. Constantin Bustea şi primarul merg la Băila unde-i împacă pe Vasile Cojan cu Elena Cojan într-un diferend pentru o potecă . 
Un aspect important al activităţii Căminului Cultural a fost protejarea mamelor şi copiilor săraci din comună. Din iniţiativa medicului de la Leordeni, Traian St. Budişteanu, aşa cum aflăm dintr-un proces-verbal al Sfatului Căminului din 24 noiembrie 1938, în localul şcolii a avut loc o convocare unde s-a constituit un comitet „de a proteja materialiceşte şi moraliceşte pe mamele şi copiii săraci şi nepricepuţi ai comunei". Numit Comitetul pentru Protecţia mamei şi copilului, era format din Maria Ruşescu - preşedinte, Marina Alexandrescu - casieră, Virginia Pârjolea - secretară, având ca membri pe Elisabeta N. Mari, Elena Badea, Elisabeta A. Popescu, M. I. Purcaru, Marioara Vasilescu, Zina Ivănescu, Marioara Ciobanu. La 28 decembrie 1938, Comitetul „Protecţia mamei şi copilului", întrunit la Dispensar, a luat cunoştinţă de aprobarea Serviciului Sanitar al Judeţului, după care s-au distribuit îmbrăcăminte şi alimente adunate de medicul şi personalul sanitar, dar şi de către membrele Comitetului (Maria Ruşescu - cinci cămăşuţe, Elena pr. Badea - un jerseu, Maria Edulescu - o rochiţă şi un jerseu, Marina Alexandrescu - cinci scufiţe, o cămăşuţă, o flanelă) . 
Întrunit, la 14 mai 1939, în sala de festivitate a Şcolii de economie casnică, Comitetul „Protecţia mamei şi copilului" hotărăşte ca din cei 4.030 de lei, care se află în casă, 2.500 de lei să fie folosiţi pentru a se cumpăra îmbrăcăminte şi 500 de lei pentru alimente, care să fie distribuite în Duminica Rusaliilor, după ieşirea de la biserică. De asemenea, constată că o parte din membrele Comitetului au întârziat cu cotizaţia . 
De la înfiinţare şi până la 1 octombrie 1939, Comitetul „Mama şi copilul" a adunat suma de 6.795 de lei din care s-au dat haine şi alimente la copiii săraci, în valoare de 3.020 de lei, rămânând necheltuiţi 3.775 de lei. Având în vedere procesul-verbal din 1 octombrie 1939, prin care hotărăşte ca Protecţia mamei şi copilului să devină subsecţie a Secţiei Sanitare a Căminului Cultural, prin chitanţa 13/29 decembrie 1939, înv. Marina Alexandrescu, casiera comitetului, varsă Căminului Cultural suma de 9.897 de lei, din care sunt cheltuiţi 9.525 de lei . 
În ziua de 6 decembrie 1940, în biserica din localitate, cu ocazia Sf. Nicolae, a fost împărţită îmbrăcăminte, cumpărată şi confecţionată de membrele Secţiei sanitare, în valoare de 8.866 de lei: 12 perechi de opinci, 16 rochiţe, 25 de fuste, 8 hăinuţe ţărăneşti, 24 de cămăşi, şapte scufiţe, două pieptare şi 16 perechi de ciorapi aţă . 
În afară de împărţirea de îmbrăcăminte şi alimente, membrele Comitetului „Protecţia mamei şi copilului" vizitau gospodăriile locuitorilor săraci, încercând să-i ajute şi cu sfaturi. Dintr-un proces-verbal din 20 iulie 1939, aflăm că Maria Edulescu, Elisabeta Mari, Marina Alexandrescu au vizitat 10 copii din satul Glodu, cu care ocazie au constatat „o totală lipsă de higienă şi în locuinţele lor şi în felul cum sunt hrăniţi şi îngrijiţi copiii". Dându-le sfaturi, au arătat pericolul la care îşi expun copiii, „dar, în faţa situaţiei, de multe ori n-am găsit ieşire" . 
O altă subsecţie, „Mila creştină", din cadrul Secţiei Cultura Sufletului, şi-a adus şi ea contribuţia la ridicarea nivelului material şi moral al celor săraci, prin colectarea de bani, alimente şi haine care să fie împărţite cu diferite ocazii. La 8 februarie 1942, pr. Constantin Badea ruga doamnele membre ale Comitetului „Mila Creştină" să aprobe ca 5% din cotizaţii să fie date Bibliotecii Căminului Cultural şi 5% pentru corul aceluiaşi cămin . 
În ziua de 5 decembrie 1941, membre ale Comitetului „Mila Creştină" au măsurat pânzeturile şi stofele cumpărate de la Fabrica din Brăneşti - Dâmboviţa, de către Marina Alexandrescu şi Elisabeta Mari, din care s-au confecţionat 13 cămăşi albe, 19 bluze, şase rochiţe, patru cămăşuţe, 10 cămăşi pentru băieţi, 11 rochiţe pentru copii, 10 fuste, 25 de bucăţi fuste şi pantaloni, o cămaşă albă, o pereche de pantaloni mici ce urmau a fi împărţite pe 6 decembrie, de Sf. Nicolae . 
La 6 decembrie 1945, Sfatul Căminului ia cunoştinţă că din colecta făcută la Secţia „Mila Creştină" de doamna Virginia Pârjolea, în sumă de 272.100 de lei, s-au cumpărat 42 de perechi de opinci, de 241.000 de lei, şi doi decalitri de porumb, de 14.000 de lei . 
Din cauza secetei şi a preţurilor exagerate, Sfatul Căminului consemnează, la 17 decembrie 1946, că nu s-au procurat opinci şi pânză pentru ajutorarea celor săraci, dar din îndemnul doamnelor de la „Mila Creştină" şi a pr. Constantin Badea, s-au colectat la biserica „Sf. Nicolae" 228.000 de lei, la care s-au adăugat şi alte sume, urmând ca cei 400.000 de lei strânşi să fie folosiţi pentru a se cumpăra porumb, care să se împartă familiilor sărace de sărbătorile Căminului . 
La 26 noiembrie 1946, inspectorul Vlad Basarabeanul consemnează „Mila Creştină" „subsecţie care… iese din comun" condusă de Marina Alexandrescu, Virginia Pârjolea şi Elisabeta Mari. 
O activitate care a avut o mare eficienţă, atât teoretică dar şi practică, au fost cursurile ţărăneşti. La 17 februarie 1939, în localul Şcolii din Glodu, a avut loc prima şedinţă a cursurilor ţărăneşti unde au vorbit înv. Aurel Popescu, despre importanţa cursurilor, înv. Constantin Bustea, despre importanţa şi respectul legilor, ing. I. Purcaru, despre munca agricolă şi gospodăria ţăranului, şi pr. Constantin Badea, despre minciună, furt, risipă. În afară de primarul M. Mănăcescu şi notarul Ion Teodorescu, au participat 49 de săteni.
În afară de lecţiile teoretice, în cadrul cursurilor ţărăneşti se făceau şi aplicaţii practice. Astfel, la a patra şedinţă, ce s-a ţinut la 10 martie 1939 la Şcoala din Glodu, s-au ţinut atât expuneri dar s-au făcut şi exemplificări practice. Ing. Ioan A. Purcaru, după ce în sală a vorbit despre bolile viţei-de-vie şi ale vinului, a altoit pomi în gospodăria lui Gh. Pisicaru, iar înv. Constantin Bustea, după ce a vorbit de apărarea de gaze otrăvitoare şi avioane, a prezentat modul de folosire a măştii de gaze. Alături de primar (D. B. Mănac) şi notar, au participat 53 de săteni. La 17 martie 1939, în prezenţa a 57 de săteni, Mihaela Ţurcanu, maistră la Şcoala de economie casnică, împreună cu directoarea şi trei eleve, a făcut o lecţie practică (prepararea borşului, ciorbă de fasole, fasole bătută, chiftele de cartofi), iar înv. Marina Alexandrescu a vorbit despre plantele medicinale şi întrebuinţarea lor . 
În noiembrie 1943, după slujba din biserică, s-a mers la sediul Căminului Cultural de la Şcoala din Budişteni - centru, unde, după ce pr. Constantin Badea a vorbit despre importanţa cursurilor ţărăneşti, s-a prezentat un program artistic de către elevii cursului primar sub conducerea înv. Marina Alexandrescu, iar apoi Florica Popescu, maistră la Şcoala de economie casnică, a făcut o demonstraţie practică despre curăţitul geamurilor . 
Inspectând Căminul Cultural, inspectorul Petru Gh. Savin, menţiona, la 26 aprilie 1944: „cursurile ţărăneşti bine organizate şi cu suflet conduse, cu circa 30-50 de elevi". 
Pe lângă activităţile menţionate, învăţătorii, ce au activat în cadrul Căminului Cultural, au înfiinţat formaţii artistice care participau la serbări, una din preocupările lor fiind muzica corală. La 14-15 august 1946, inspectorul Ion Gh. Nicolaescu menţionează corul de la biserică, pe două şi trei voci, format de răposata învăţătoare Maria Edulescu şi de actuala învăţătoare Marina Alexandrescu. De asemenea, evidenţiază pe înv. Aurel Popescu ce a avut cor pe două şi trei voci cu elevii Şcolii de gospodării, iar în momentul acela corul cu elevi şi eleve de la cursul secundar, format şi condus de părintele N. Burcea, „un tânăr şi distins element". 
O formaţie artistică, formată la Budişteni şi care a repurtat succese notabile, a fost cea de jocuri naţionale. Ocupând locul I la un concurs ce s-a ţinut la Topoloveni, pe 13 iunie 1943, formaţia de jocuri populare instruită de înv. Nicolae Pârjolea şi Maria Edulescu a trebuit să participe şi la etapa pe judeţ, de la Câmpulung, ce s-a ţinut pe 25 iulie 1943. Compusă din opt băieţi, opt fete şi doi lăutari, formaţia de jocuri, însoţită de înv. Nicolae Pârjolea, secretarul căminului, şi înv. Aurel Popescu, casierul căminului, s-a deplasat cu trenul la Câmpulung, obţinând locul doi pe judeţ şi diploma de onoare. Tot la Câmpulung au participat la concurs şi doi oameni bătrâni care au cântat din frunză şi din flaut . 
Realizările Căminului Cultural din Budişteni nu ar fi fost posibile fără contribuţia învăţătorilor şi a preoţilor din sat. Dar la aceste succese, aşa cum aflăm din darea de seamă pe 1941, şi-au adus contribuţia şi alte persoane. Astfel, D. Angelescu, proprietar în Ciulniţa şi membru de onoare al Căminului, a dăruit 10.000 de lei pentru sinistraţii de la inundaţii, zahăr pentru cantină, iar în ajunul Crăciunului a donat 90 de pâini, 120 de porţii de mâncare (cartofi cu carne) şi 1/4 litru vin de persoană. Nestor Badea, director general al Casei rurale, şi membru de onoare al căminului, a dăruit 5.000 de lei pentru sinistraţi, 360 de litri de lapte pentru copiii săraci, iar soţia sa a ajutat cu bani şi îmbrăcăminte pe eleva Gheorghiţa T. Stănescu ca să meargă la Şcoala Normală „Pia Brătianu". Domnişoara Elly general Băbeanu, proprietar în Budişteni şi preşedinte de onoare al Căminului Cultural, a dăruit medicamente pentru bolnavi. Acestor trei familii, considerate „promotorii binelui", Căminul le este „veşnic recunoscător" . 
În afară de inspectorii pe care i-am menţionat mai înainte, aprecieri favorabile au făcut şi alte persoane. Astfel, la 15 februarie 1945, prefectul judeţului Muscel, colonelul magistrat Gheorghe Constantinescu, nota: „e singura comună unde am aflat un Cămin Cultural care merită să fie dat ca model şi la celelalte sate. Cinste lor!". La 15 mai 1945, episcopul Policarh din S.U.A. consemna: „cu laudă pentru orânduirea şi gospodărirea Căminului", iar pr. prof. univ. la Bucureşti, Ioan Gh. Coman, aprecia: „Muncă, ordine şi rezultate admirabile" . 
După 1947, în activitatea Căminului Cultural se face simţită noua schimbare politică. La 7 martie 1948 a avut loc prima serbare dată de Şcoala primară din Budişteni - centru, sub conducerea înv. Emanoil Ţurcaşu, recitările, corurile şi dialogurile fiind conform Îndrumătorului Cultural. În 14 martie 1948 are loc o şedinţă a Comisiei interimare a Căminului Cultural din Budişteni în care a luat cuvântul şi „prietenul I. T. Fântâneru" care a prezentat realizările guvernului condus de dr. Petru Groza. Din partea Plăşii Podgoria a luat cuvântul Ilie Ioana care a analizat manifestul-program al F.D.P., iar Moldoveanu Nicolae, directorul Căminului Cultural, a vorbit de proiectul de Constituţie. În serbarea de la Şcoala din Glodu s-au prezentat coruri populare cu caracter democratic, iar înv. Aurel Popescu a vorbit despre problemele însămânţărilor şi munca voluntară pentru reconstrucţia ţării. 
La 3 aprilie 1948 se stabileşte conducerea Căminului Cultural: înv. Ioniţă Neagoe - preşedinte, înv. Aurel Popescu - director, Ion Teodorescu - casier, înv. Nicolae N. Moldoveanu - secretar, Georgeta Fântâneru - bibliotecar. Comisia interimară a Căminului Cultural era formată din I. T. Fântâneru, C. Simescu, Constantin Bercu şi Gheorghe Fântâneru. 
La 1 mai 1948 s-a dat o serbare la Şcoala primară din Budişteni - centru, unde învăţătorul Aurel Popescu a vorbit de importanţa zilei de 1 Mai, iar la 9 mai 1948 are loc o şedinţă la care participă membrii Sfatului Căminului Cultural, membrii Căminului Cultural şi membri ai P. M. R., la care Ion T. Fântâneru a vorbit despre importanţa zilei de 9 mai. 
La 5 august 1948 se alege Sfatul Căminului, cu următoarele funcţii: agricultor Gheorghe Chiva - preşedinte, înv. Ioniţă Neagoe - vicepreşedinte, I. T. Fântâneru (preşedintele Frontului Plugarilor) - secretar, înv. Aurel Popescu - director. Ca responsabili au fost aleşi: la organizatoric Nicolae N. Moldoveanu (secretar P.M.R.), la cultural Nicolae Pârjolea, la financiar - Badea Rădulescu. 
Înfiinţat în 1936, Căminul Cultural din Budişteni, datorită activităţii neobosite a învăţătorilor şi preoţilor, a funcţionarilor şi a unor cetăţeni, a contribuit din plin la ridicarea culturală, dar şi materială a locuitorilor, fiind cotat ca una din cele mai bune instituţii de acest gen din judeţul Muscel. 
După 1944, Căminul Cultural şi-a continuat activitatea, rolul important avându-l tot cadrele didactice. Dintre succesele repurtate de către formaţia de teatru, amintim: - 1956, premiul I, cu piesa „Gardul", de Tudor Vornicu (instructor înv. Ion Fântâneru), la al IV-lea Concurs pe ţară al artiştilor amatori
- 1958, Medalia de aur, titlul de laureat şi premiul I, în valoare de 6.000 de lei, la Festivalul bienal de teatru „I. L. Caragiale", cu piesa Nemaipomenita furtună, de Mihai Davidoglu, regizor Gogu Lascu, de la Teatrul „Al. Davila" din Piteşti, ajutat de Ion Fântâneru din Budişteni. 
La Concursul al VIII-lea al formaţiilor artistice de amatori, finala pe ţară, din 1967, brigada artistică a căminului cultural Budişteni a obţinut premiul I şi titlul de laureat, cu textul Comoara din mărul de argint, instructori Dumitru Stanciu şi Ion Coca.
În afară de formaţia de teatru, în 1952 s-a înfiinţat o brigadă artistică şi o echipă de dansuri care participau la spectacole organizate în comună, dar şi în alte localităţi. De asemenea, s-au înfiinţat grupuri vocale la Leordeni, Budişteni şi Glâmbocata. 
Încă din 1938 exista un aparat de proiecţie cinematografică pe bandă îngustă acţionat de un dinam, iar în 1957 căminul cultural a fost dotat cu un aparat cinematografic, tot pe bandă îngustă, ce funcţiona pe curent electric.