Gradinita din Leordeni
Grădina de Copii Mici (Grădiniţa Leordeni). Legea învăţământului primar, publicată în M.O. din 26 iulie 1924, din timpul ministrului dr. C. Angelescu, a prevăzut un lucru nou şi anume cuprinderea copiilor între 5 şi 7 ani în „şcoli de copii mici (grădini de copii)", acestea constituind prima treaptă de instruire a copiilor, înainte de a păşi în şcoala primară. La articolul 6 se prevedea învăţământul „obligatoriu şi gratuit" pentru copiii între 5 şi 7 ani în „şcolile de copii mici".
Intenţia legiuitorului era mai mult decât lăudabilă, copiii urmând să aibă o minimă pregătire înainte de a intra în clasa I primară. Dar punerea în practică s-a făcut ici, colo. Comuna Leordeni se poate mândri, fiind una dintre cele care au acordat atenţie copiilor mici. La 18 decembrie 1926, revizorul a inspectat şi „Grădina de copii mici", încadrată cu învăţătoarea Zoe Bustea, activitatea desfăşurându-se tot în localul şcolii de băieţi „pe jumătăţi de zi, în alternanţă cu părintele N. Neagoe de la clasele II şi VI"; la inspecţie s-au aflat 34 de copii mici din 65 înscrişi. Învăţătoarea îşi desfăşura activitatea în condiţii improprii, deoarece grădiniţa nu avea mobilier adecvat, iar sala de clasă era întunecoasă.
Informaţiile documentare privitoare la activitatea corectă a grădinii de copii mici nu lipsesc. La inspecţia din 4 iunie 1930 erau prezenţi 34 de copii, din 65 înscrişi, iar serbarea era pregătită pentru 8 iunie. După ce şcoala de băieţi s-a mutat în localul nou, în anul 1929, în localul vechi au rămas şcoala de fete şi grădina de copii, astfel, condiţiile de desfăşurare a programei şcolare au devenit mai bune.
Cercul Cultural al învăţătorilor şi preoţilor din Leordeni a ţinut întrunirea pe luna martie 1936, la „şcoala de fete şi grădina de copii din Leordeni". Dimineaţa, elevii „acestor şcoale" şi ai şcolii de băieţi din Leordeni au mers la biserica Golescu împreună cu toţi învăţătorii, iar elevele clasei a VI-a a şcolii de fete au dat răspunsurile la slujbă; după slujbă, preotul Nicolae Nicolescu a ţinut predica zilei. După aceea, cu toţii au mers la şcoala de fete, unde a avut loc „şedinţa intimă": învăţătorul Aurel Popescu de la şcoala Glodu a ţinut o lecţie practică cu elevele clasei a II-a, pentru care a fost lăudat de ceilalţi învăţători. Partea a treia a activităţii cercului cultural a avut loc după masă, în curtea şcolii, în faţa „unei asistenţe foarte numeroase (părinţi şi săteni), când s-a desfăşurat „serbarea şcolară a copiilor de la grădina de copii şi elevele şcolii de fete". Copiii au fost aplaudaţi de asistenţă, iar Elisabeta Moşoianu, directoarea Şcolii de fete, şi Zoe Bustea, directoarea Grădinii de copii, au fost felicitate.
La 12 mai 1937, subrevizorul N. Moşoianu a inspectat Grădina de copii condusă de Zoe Bustea şi a rămas cu impresii foarte bune .
Inspectoratul Şcolar Muscel face cunoscut primăriei din Leordeni că „Ministerul Culturii Naţionale a aprobat utilizarea pentru anul şcolar 1941-1942 a doamnei Ioana Muscalu la Căminul de copii mici, ce a luat fiinţă în comuna Leordeni". Îi cere primarului să susţină căminul şi să-i găsească un local pentru a putea funcţiona .
În momentul de faţă, Grădiniţa de copii din Leordeni funcţionează în local cu două încăperi şi este încadrată cu două educatoare.