Institutii culturale

Căminul Cultural „Ion Diaconescu" din Leordeni.

Dintre toate localităţile care compun astăzi comuna Leordeni, în această localitate Căminul Cultural s-a înfiinţat cel mai târziu. El s-a constituit la 20 noiembrie 1938, în localul Şcolii de băieţi, purtând numele „Învăţător Ion Diaconescu", care timp de 40 de ani slujise şcoala şi satul său. 
La adunarea de constituire au participat 33 de persoane care au semnat, iar la 18 februarie 1939, Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol" eliberează autorizaţia de funcţionare şi de afiliere provizorie la Fundaţie a Căminului Cultural „Învăţător Ion Diaconescu". 
Sfatul Căminului Cultural era compus din Constantin Breazu, Al. Ciucă, Nicolae Moşoianu, Elisabeta Moşoianu, Zoe Bustea - învăţători, Nicolae Nicolescu, N. Neagoe - preoţi, Gh. Băşcău - primar, Al. Negrescu - plugar, Ion Râncă - funcţionar C.F.R., Ion Gh. Grecu - plugar, D. Trandafirescu - comerciant, Dumitru Anghel, D. Chiribelea şi I. I. St. Mănoiu - plugari, N. Mihăilă - C.F.R., D. Adrian - cântăreţ bisericesc, Al. Vişinescu - învăţător, N. Comşa - agent perceptor, Gh. Mustăţea - plugar, Th. Alexiu - notar. 
În vederea creşterii eficienţei Căminului Cultural au fost atraşi fiii satului plecaţi în alte părţi şi, în acest scop, s-a întocmit o listă de persoane din care enumerăm. Ofiţeri: colonel N. Diaconescu - comandantul Regimentului 6 „Mihai Viteazul" - Bucureşti, locotenent-colonel I. Alexiu - Regimentul 22 Infanterie - Târgovişte, căpitan dr. Gh. Busuiocescu - Spitalul Militar - Bucureşti, căpitan Al. Alexiu - Regimentul Tancuri - Târgovişte, căpitan C. I. Militaru - Batalionul Pionieri - Bucureşti, locotenent-comandor Paul Diaconescu, Ministerul Apărării Naţionale, maior I. Sulescu, căpitan Ion Cârciumărescu - pensionar în Dobrogea, locotenent C. Moşoianu - Regimentul Grăniceri - Oradea Mare, locotenent I. Moşoianu - Regimentul Vânători - Chişinău, locotenent I. C. Niţescu - Regimentul Infanterie - Satu Mare, locotenent I. Muscalu - Regimentul Artilerie - Timişoara, locotenent Dinu Gussi - Regimentul Călăraşi - Bucureşti, sublocotenent N. Niţescu - Regimentul 6 Artilerie - Piteşti, sublocotenent T. Drăghici - Regimentul Infanterie Uşoară - Făgăraş, locotenent Gh. Bercu - Regimentul Vânători - Bolgrad. Elevi Şcoala de Ofiţeri: elev-sergent C.C. Breazu - Şcoala Militară de Infanterie - Sibiu, elev-caporal V. I. Cârciumărescu - Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri - Bucureşti. Studenţi: Gr. Cârciumărescu - Facultatea de Fizică-Chimie - Bucureşti, N. I. Ciolcă - Facultatea de Medicină Veterinară - Bucureşti, I. T. Militaru - Facultatea de Medicină Veterinară - Bucureşti. Licenţiaţi: doctor Vera Busuiocescu - Spitalul C.F.R. „Viting" - Bucureşti, prof. Lila Busuiocescu - Gimnaziul din Olteniţa, prof. Virgil I. Diaconescu - Gimnaziul din Sinaia, avocat Al. Niţă - Cavarna, avocat M. Ciolcă - Asigurări Sociale - Bucureşti, avocat C. N. Anghel - Fabrica „Malaxa" - Bucureşti, ing. agronom I. Costache, R. Iriminoiu - C.A.M. - Bucureşti, doctor C. Alexiu - C.F.R. - Tighina, avocat C. Diaconescu - Tighina, Gh. Adrian - controlor C.F.R. - Bucureşti, D. Negrescu - şef birou Gara de Nord - Bucureşti. Învăţători: Al. Moşoianu-Ciulniţa, Gh. Moşoianu - Poiana Dâmboviţa, Ec. Traian Vasilescu - Caliacra, Ion Vişinescu - Fântânele - Prahova, Gr. Călin - Şcoala de Aplicaţie - Deva, M. Gr. Călin - Durostor, Nae Georgescu - Dâmboviţa, Sofia Georgescu - Constanţa, Gh. Năstase - Scheiu - Dâmboviţa, Niculina Burcea - Dobrogea, Zoe C. Oprea - Făcăeni - Ialomiţa, Neta Zalatovici - Rahova - Bucureşti, Veta Ionescu - Oarja - Argeş, Lucreţia Popescu - Argeş, Zoe Chiru - Mareş - Richiţele, Ion Mănoiu - Teleorman, Maria Moisoiu - Băbana - Argeş, Maria Odangiu - Gara Fusea, Anca Busuiocescu - Flămânda - Câmpulung, Maria Caraiman - Chilia Nouă, Ioana M. Muscalu - Ciuc - Transilvania, Aurelia Niţescu - Gorgan - Muscel ş.a. Lista este semnată de Constantin Breazu - preşedinte, Nicolae Moşoianu - director, Zoe C. Bustea - secretar. Sub semnătura celor trei (C. Breazu, N. Moşoianu, Zoe Bustea) se întocmeşte şi o listă cu intelectualii din sat pe care o dăm în întregime: Constantin Breazu, Al. Ciucă, Nicolae Moşoianu, Elisabeta Moşoianu, Constantin Bustea, Zoe Bustea, Alexandru Vişinescu, Elena Vişinescu - învăţători, N. Neagoe, N. Nicolescu - preoţi, Zoe pr. Neagoe, Paul Gussi, Gheorghe Iriminoiu, Sofia Gussi, Marioara Gussi, Alex. Gussi - proprietari, D. Trandafirescu - comerciant, Elena Proca Săndulescu, Elena Gh. Breazu, Ion Rădulescu - şef de gară, Nae Mihăilă şi Gh. Alexiu - funcţionari la C.F.R., Th. Alexiu - notar, Ecaterina Alexiu, Sofia Alexiu, Geta Militaru, doctor Traian Budişteanu, Ana T. Badea - moaşă. 
La înfiinţare s-a stabilit şi cotizaţia pe care trebuiau să o plătească membrii căminului, de minimum cinci lei pe lună, iar ai sfatului, de minimum 10 lei pe lună.
În decursul anilor, Sfatul Căminului s-a mai completat de multe ori. Astfel, la 25 mai 1941, înv. Gheorghe Călin devine bibliotecar în locul Elisabetei Moşoianu, înv. C. Bustea, secretar în locul înv. Zoe Bustea, iar în locul lui Gheorghe Mustăţea, care n-a venit regulat la şedinţe, este inclus Alexandru Chircovici. Având loc mobilizări, la 8 august 1941 se fac iar modificări în Sfat, în sensul că în locul înv.Nicolae Moşoianu venea ca director soţia sa, Elisabeta Moşoianu, iar în locul lui C. Bustea, secretar ajunge pr. N. Nicolescu. 
La 3 decembrie 1947, Fundaţia Regală „Mihai I" îl anunţa pe înv. D. Sandu că a fost numit director al Căminului Cultural „Ion Diaconescu". 
Veniturile rezultate din serbări, donaţii ş. a. erau folosite pentru ajutorarea celor săraci, pentru cantina şcolară, pentru susţinerea corului, pentru repararea bisericilor şi şcolilor ş.a. 
Din raportul pe 1940-1941, semnat de N. Moşoianu, rezultă că din modestele venituri s-au dat: 878 de lei bisericii, 1.314 lei pentru refugiaţii basarabeni, 1.237 de lei ajutorul legionar, 500 de lei - cantina şcolară, 6.795 de lei, excursia corului la Bucureşti. 
La 28 decembrie 1941 are loc o serbare unde a cântat corul dirijat de pr. N. Nicolescu, cei 8.780 de lei strânşi fiind daţi bisericii Golescu avariată de cutremur. 
La 8 mai 1941, preşedintele, Constantin Breazu, informa Fundaţia Culturală Regală „Principele Mihai I" că s-a înfiinţat o cantină obştească unde servesc masa copiii mobilizaţilor săraci şi locuitorii lipsiţi de mijloace, aproape 40 de persoane. Tot acum, el informa că din serbări s-au dat 17.000 de lei pentru ostaşii de pe front, reparaţia şcolii, sinistraţi şi pentru asistenţă socială. 
O activitate reuşită a Căminului Cultural a fost înfiinţarea în 1938 a unui cor pe patru voci, dirijat de pr. Nicolae Nicolescu, care făcea repetiţii în fiecare săptămână de două-trei ori. Audiat de profesorul Oancea din partea Fundaţiei, a fost chemat la Bucureşti să cânte la Radio. În vederea deplasării corului la Bucureşti, la 30 aprilie 1940 s-a dat o serbare, strângându-se suma de 3.795 de lei la care Fundaţia a mai adăugat 3000 de lei. La 4 octombrie 1941, Directorul Căminului Cultural din Fundaţie, „apreciind intensa activitate a corului" dirijat de preotul N. Nicolescu, îl invită la concursul pe ţară al corurilor săteşti. 
În 1933, din iniţiativa lui Ion Mihalache, la Leordeni s-a înfiinţat o şcoală de cultură superioară pentru ţărani, pe care primul conferenţiar, C. Rădulescu-Motru, a numit-o „Universitate ţărănească". Începute la 15 octombrie 1933, cursurile, care se desfăşurau numai duminica, între orele 15şi 19, în sala mare a şcolii primare, s-au ţinut în 1934 şi 1935. Potrivit unui raport al învăţătorului Alex. Ciucă, cursurile au fost frecventate regulat de 85 de ţărani, între 18 şi 60 de ani, trei învăţători, un angajat la C.F.R., un jandarm, un învăţător şi un meseriaş din Ciulniţa. De asemenea, neregulat au participat la cursuri săteni şi intelectuali din Budişteni, Ciulniţa şi Goleştii-Badii. 
În primul an subiectele conferinţelor lor au fost de cultură generală, în anul II, de îndrumare regională şi în anul III, de aplicaţii pe teren. În toamna anului II şi III s-au făcut ogoare şi însilozări de nutreţuri verzi, iar în primăvara aceloraşi ani s-a procedat la întinerirea şi altoirea pomilor. 
La Universitatea ţărănească din Leordeni, în cei trei ani au conferenţiat nume ilustre ale culturii şi ştiinţei româneşti din care amintim: C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, I. Răducanu, I. Petrescu, P. Andrei, Al. Muşatescu, Stanciu Stoian, Demostene Botez, arh. Tit Simedrea, I. Mihalache, I. Toni ş.a. . 
După Al Doilea Război, viaţa culturală a continuat, chiar dacă intervenţia factorilor politici orienta activitatea culturală şi spre apologia partidului şi a conducătorilor lui.
O contribuţie importantă în desfăşurarea cu succes a vieţii culturale a avut-o construirea, între 1964 şi 1973, a unei clădiri mari pentru Căminul Cultural, care adăposteşte, din 2003, şi Primăria Leordeni. Ca şi înainte, în fruntea activităţilor culturale s-au aflat intelectualii comunei, în special cadrele didactice, fie ca instructori, fie ca membri ai formaţiilor artistice. 
Formaţia corală. Începuturile activităţii corale în comuna Leordeni se datorează învăţătorilor şcolilor din satele componente, care au înfiinţat formaţii corale, atât cu şcolarii cât şi cu adulţii, care cântau la serbările organizate de căminele culturale, cât şi la biserică, la marile sărbători religioase. Astfel de formaţii, înfiinţate la Budişteni, Ciulniţa şi Leordeni au repurtat succese la concursurile unde s-au prezentat. Dintre toate formaţiile, cele mai notabile succese le-a înregistrat cea din Leordeni, mai ales că după 1968, prin desfiinţarea celorlalte comune, a beneficiat de sprijinul instituţiilor specializate de la Piteşti.
La Leordeni, începuturile activităţii corale se datorează învăţătorului Ion Diaconescu, care s-a dăruit atât activităţii didactice, cât şi ridicării nivelului cultural dar şi material al sătenilor din Leordeni. După informaţiile înv. Alexandru Ciucă, în 1900-1901 s-au pus bazele unei formaţii corale de adulţi, pregătite de învăţătorul Ion Diaconescu, care prezenta spectacole la serbările organizate la Ciulniţa, Budişteni, Glâmbocata, Goleştii-Badii şi Leordeni. După înv. Ion Diaconescu, formaţia corală este pregătită de învăţătorul Ion Chiribelea şi apoi de înv. Alexandru Ciucă, care formează un cor pe patru voci din 70-80 de tineri (studenţi, elevi de liceu, ţărani) cu care pregăteşte piesele: Trei culori, Pe-al nostru steag, corul soldaţilor din Faust, bucăţi corale de Ion Vidu, D. G. Kiriac, Gheorghe Cucu ş.a. 
În 1920 s-a înfiinţat la Leordeni Societatea Culturală „Înfrăţirea" (preşedinte Ion Diaconescu, secretar înv. Marin Chivu din Goleştii-Badii), conducerea corului fiind încredinţată lui Alexandru Ciucă, în 1921 formaţia afiliindu-se la Centrala Caselor Naţionale din Bucureşti. 
Îndrumată de către maeştrii D. G. Kiriac, D. Elinescu, George Folescu, formaţia culturală creşte în calitate, îmbogăţindu-şi repertoriul cu noi piese corale. 
În anul 1922, „Înfrăţirea" este invitată la Breaza, în cadrul unei activităţi complexe, corul făcându-se remarcat prin interpretarea cântecelor populare. Tot în 1922, invitată de Asociaţia Culturală „Astra" din Sibiu, „Înfrăţirea" prezintă aici o frumoasă şezătoare, corul interpretând piese culturale pe patru voci. La 4 noiembrie 1923, când „Astra" întoarce vizita cântăreţilor din Leordeni, corul prezintă câteva piese ale compozitorului D. G. Kiriac, iar basul George Folescu interpretează cântece populare româneşti.
În anii următori, corul din Leordeni, condus de Alexandru Ciucă, este prezent, în 1924, la şezătoarea din sala „Liedertafel" din Bucureşti, în 1925, la Bucureşti, prezintă o nuntă ţărănească, în 1926, la şezătoarea pentru omagierea lui D. G. Kiriac ş.a. 
Înfiinţarea Căminului Cultural din Leordeni, în 1936, a creat un nou cadru pentru afirmarea corului. După ce între 1937 şi 1938 corul este dirijat de învăţătorul Nicolae Moşoianu, din 1938 până în 1958 formaţia corală este condusă de preotul Nicolae Nicolescu sub bagheta căruia obţine răsunătoare succese. În 1943, după ce obţine locul întâi la Piteşti între formaţiile corale din Muntenia, obţine acelaşi loc la Craiova şi elogioase aprecieri din partea publicului şi a specialiştilor. Obţinând în 1949 premiul I la Câmpulung, Căminul Cultural primeşte în dar un aparat de proiecţie. 
Sub bagheta prof. Emanoil Popescu, dirijor între 1959 şi 1961, corul îşi ridică valoarea interpretativă, îşi îmbogăţeşte repertoriul şi obţine noi succese. După ce între 1962 şi 1963 corul este condus de profesorul Dumitru Croitoru, în perioada 1964-1967 conducerea revine medicului Alexandru Movilescu, care include noi piese în repertoriu (corul din opera Mireasa vândută de Smetana, corurile din opereta Crai nou de Ciprian Porumbescu, Mărăcinul de Ion Dumitrescu ş.a.), obţinând noi succese. 
Cu venirea din toamna anului 1968 la conducerea corului a preotului Ion Ionescu, începe marea afirmare pe plan naţional. În 1969, la cel de al IX-lea Concurs al formaţiilor muzical-coregrafice, obţine locul I pe judeţ, premiul I şi titlul de laureat pe ţară. Repertoriul corului se îmbogăţeşte cu piese patriotice, piese româneşti clasice şi contemporane, piese din literatura preclasică, numărul lor ajungând la peste 30. 
În aprilie 1970, participă la un schimb de experienţă în judeţul Maramureş, când face o vizită corului din Ardusat, ambele formaţii susţinând un concert, la 8 aprilie 1970, pe scena Teatrului de Stat din Baia Mare, după care fac o excursie la monumentele istorice din judeţul Suceava. În acelaşi an, corul din Ardusat îi întoarce vizita, ambele formaţii prezentând un spectacol la Leordeni.
Tot în 1970, ocupă locul I la primul Festival coral „Argeş 70" . În 1971 obţine locul I pe judeţ, premiul special al Uniunii Compozitorilor şi titlul de laureat pe ţară la faza finală de la Craiova, la cel de al X-lea concurs intitulat „Omagiu partidului" . 
După ce preotul Ion Ionescu se retrage, corul va fi dirijat de către prof. Moise Mitulescu şi, apoi, de Paul Baidan care se află şi astăzi la conducerea lui.
Dintre succesele repurtate în ultimii ani amintim:
-1974, premiul I şi medalia de aur la Concursul naţional al formaţiilor muzical-coregrafice de amatori (dirijor Ion Ionescu) 
-1981, premiul I şi titlul de laureat la Festivalul Naţional „Cântarea României, ediţia III-a (dirijor Paul Baidan)
-1987, premiul I şi titlul de laureat la Festivalul Naţional „Cântarea României, ediţia VI-a (dirijor Paul Baidan)
-1989, premiul III, Festivalul Naţional „Cântarea României, ediţia VI-a (dirijor Paul Baidan). 
În Gară la Leordeni. Leordeniul este cunoscut în toată ţara mai ales prin cântecul În Gară la Leordeni, ce a făcut şi face parte din repertoriul unor renumiţi solişti de muzică populară.
Versurile cântecului au fost culese de către folcloristul Constantin Rădulescu-Codin, de la Ilie N. Gogoncea din Priboieni, sat aflat la circa 15 km de Leordeni: „Foaie verde de piperi, of!/ Mă-ntâlnii cu puica ieri/ În Gară la Leordeni./ Mă-ntâlnii şi ieri şi azi,/ Moare lumea de necaz;/ De m-aş întâlni şi mâine,/ Ar fi ferice de mine…/ Mor duşmanii de necaz,/ Dar de ce le e necaz?/ Că pe masă nu le caz,/ Nici paharul nu li-l beau,/ Numai dragostea le-o iau;/ Nici paharul ăl mai mic,/ Numai dragostea le-o stric./ Pân-o veni-n gară trinul,/ Hai, puicuţă, să bem vinu;/ Până şuieră maşina,/ Noi, puicuţă, să dăm mâna./ Bulgăraş de gheaţă rece,/ Hai, puică, de mă petrece/ Din gârliciul primniţii/ Până-n fundu grădinii;/ Iar din fundu grădinii/ Până-n malu Dunării./ Iar din malul Dunării/ M-or petrece streinii" .
Prelucrat pentru muzica corală de Gheorghe Danga şi de Dumitru Capoianu, cântecul face parte din repertoriul renumitei formaţii corale din Leordeni, dar şi a altor formaţii din judeţ şi chiar din ţară.