Intreprinderi economice

Gospodăria Agricolă Colectivă (C.A.P.) din Leordeni 

Acum ţăranii aveau pământ, desigur nu cât ar fi dorit şi ar fi avut nevoie fiecare, dar se ridica o altă problemă, aceea a lipsei inventarului agricol (tractoare, maşini agricole), fapt ce împiedica obţinerea de producţii agricole mulţumitoare. Ţăranii nu dispuneau nici de îngrăşăminte suficiente, nici de seminţe selecţionate. Totodată, nici metodele inginereşti nu se puteau aplica pe suprafeţe mici. 
Soluţia era unirea terenurilor mai multor ţărani pentru a obţine suprafeţe mari pe care să se poată efectua lucrările agricole cu mijloace moderne şi să se aplice ştiinţa agronomică înaintată. Dar cum să-i faci pe ţărani să-şi dea pământul într-o tovărăşie când ei au tânjit după pământ din tată în fiu, iar unii dintre ei abia intraseră în posesia lui? Trebuiau convinşi că în felul acesta producţiile muncii lor aveau să fie mai mari, iar ei vor trăi mai bine. 
Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 3-5 martie 1949 a hotărât ca statul să se ocupe de înzestrarea agriculturii cu toate cele necesare unei agriculturi moderne. În acelaşi timp au fost comasate proprietăţi boiereşti pentru a se obţine suprafeţe mari pe care să se poată lucra cu mijloace şi metode moderne. În felul acesta se puteau obţine producţii mari agricole care s-ar fi constituit în exemple concrete şi convingătoare pentru ţărani. Prin comasarea unor proprietăţi boiereşti s-au creat gospodării de stat ale căror rezultate pozitive urmau să devină argumente în acţiunea de lămurire a ţărănimii de a-şi uni proprietăţile agricole pentru a se realiza suprafeţe mari - exploataţii agricole, cum se numesc astăzi. 
Iată că pe această cale în Leordeni a luat fiinţă la 20 iulie 1950 o gospodărie colectivă, prin unirea pământului a 84 de familii, însumând suprafaţa de 188 ha, cu un fond de bază de 90.000 de lei . 
Ca urmare a demersurilor care s-au efectuat de către gospodăria colectivă care se crease pentru oficializarea ei, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor îi transmite următoarele: „Vă facem cunoscut că, prin HCM nr. 848 din 26 iulie 1950, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Populare Române nr. 64 din 29 iulie, s-a aprobat înfiinţarea Gospodăriei Colective sub denumirea de «I. C. Frimu» din comuna Leordeni, raionul Topoloveni, regiunea Argeş" . 
În general, cei dintâi care s-au înscris în gospodăria colectivă au fost cei mai săraci, apoi au fost cei care îşi vedeau serviciul ameninţat sau cei ai căror copii erau elevi de liceu ori studenţi, sau doreau să urmeze astfel de instituţii de învăţământ şi erau condiţionaţi de adeverinţa pe care trebuia să o prezinte şi care atesta că sunt membri cooperatori. Printre cei care s-au evidenţiat în acţiunile de lămurire a ţăranilor să intre în cooperativă, făcând parte din „Comitetul de iniţiativă", au fost Trică Radu, Drăgulescu Nicolae, Popa Ion ş.a., dar şi Ploscaru Tudor, Cruceru Gheorghe, Vlăjoagă Ion, Sandu Dumitru, Moşoianu Nicolae, Bustea Constantin, Dobrescu Vasile, Sandu Elisabeta, Vijelie Florica . 
Dar numărul colectiviştilor, în loc să crească, a început să scadă chiar din anul 1950, unii fiind îndepărtaţi din gospodărie de către ceilalţi fiindcă nu lucrau câte zile se stabileau. Despre Nicolae Pănoiu, care a fost exclus, se argumentează că între 1953 şi 1956 a lucrat puţine zile, dar se mai adaugă: „În timpul burgheziei a fost măcelar […] a avut şi brutărie […] pe timpul foametei 1946-1947, iar când a luat fiinţă Cooperativa de Consum, a trecut ca funcţionar la acea cooperativă". 
La fel s-a procedat şi cu Ana V. Dinu şi Elena Breazu care nu au efectuat numărul de zile, iar Maria Ioniţă, pe lângă faptul că nu a îndeplinit numărul de zile, „se ceartă cu toţi membrii gospodăriei, căutând să-i demobilizeze" . Şi astfel numărul colectiviştilor a scăzut până la 65 şi abia în 1956 s-a ajuns la numărul de la înfiinţare; în anul 1960 s-a ajuns la 246 de colectivişti, cu 267 ha şi un fond de 495.517 lei. 
Cei mai mulţi ţărani mijlocaşi preferau întovărăşirea în locul gospodăriei, formă inferioară de asociere, în care aceştia îşi păstrau stăpânirea asupra terenului şi-şi luau produsul de pe suprafaţa proprie, achitând cote pentru sămânţă, pentru folosirea maşinilor statului şi plăteau impozitul agricol. 
Astfel, în anul 1952 s-a înfiinţat o întovărăşire în satul Măţăoani, numită „Drumul belşugului", cu 28 de familii şi o suprafaţă de 32 ha. Numărul a sporit, ajungând în anul 1956 la 96 de familii şi o suprafaţă de 104 ha. 
În 1958 s-a înfiinţat în Ciulniţa întovărăşirea numită „16 Februarie", cu 64 de familii şi o suprafaţă de teren de 30 ha. Lucrurile au mers bine şi în anul 1960 se aflau în întovărăşire: 382 de familii, cu o suprafaţă de 455 ha. 
În acelaşi an 1958 s-a înfiinţat o altă întovărăşire intitulată „Filimon Sârbu", cu 98 de familii şi o suprafaţă de 227 ha. 
În satul Leordeni s-a creat întovărăşirea „7 Noiembrie", în anul 1958, cu 75 de familii şi o suprafaţă de 77 ha. 
Un an mai târziu a luat fiinţă în satul Prundu întovărăşirea „Tudor Vladimirescu", din 93 de familii şi o suprafaţă de 120 ha. 
În 1960, sectorul cooperatist din agricultură în comuna Leordeni cuprindea 147 de familii, cu 263 ha; sectorul întovărăşirilor era format din 744 de familii şi 983 ha. 
Producţia de grâu şi porumb din G.A.C. era net superioară celei din sectorul individual. Chiar şi la întovărăşiri era mai mare producţia faţă de gospodăriile individuale. 

1956	G.A.C.  kg/ha	Întovărăşiri kg/ha	Sector individual kg/ha
Grâu	1.600	1.200-1.400	600-800
Porumb-boabe	3.000-3.200	2.000-2.200	1.500-1.600
1960
Grâu	1.600	1.400-1.500	600
Porumb-boabe	3.400	2.400-2.500	1.200

 

Cifrele din acest tabel au fost folosite pentru propagandă, ele fiind exagerate. Mai în jos vom vedea că în anul 1968, în loc să fie mai mari, erau mai mici decât în 1960. 

Desigur că producţia în sectorul individual era inferioară, proprietarii folosind mijloacele tradiţionale pentru lucrările agricole, nebeneficiind nici de sămânţă selecţionată, şi în general totul rezumându-se la „aşa am moştenit de la părinţi". 
Grija oficialităţilor era faţă de sectorul cooperatist, astfel ca producţia la toate culturile să fie superioară, transformându-se în exemplu concret pentru ţăranii individuali de a se hotărî să se înscrie în cooperativă. 
Un alt argument favorabil înscrierii în gospodăria colectivă erau produsele pe care le primeau colectiviştii la încheierea anului agricol, adică mai multe decât ar fi obţinut ei dacă ar fi fost particulari. Era perioada când statul nu-şi lua „partea leului" din veniturile cooperativelor agricole de producţie, cum se va întâmpla ceva mai târziu. 
Nehotărârea unora de a intra în gospodăria colectivă a dispărut în anul 1962, când Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 23-25 aprilie şi Sesiunea extraordinară a Marii Adunări Naţionale din 27-30 aprilie au considerat şi declarat că procesul de cooperativizare a ţărănimii s-a încheiat. 
Trebuie să afirmăm că intrarea în gospodăria colectivă pentru cei mai mulţi a fost benevolă, dar pentru alţii s-a făcut prin constrângere, folosindu-se diferite metode. 
Prezentăm o situaţie privind suprafeţele cultivate şi producţia la hectar, numărul de animale, construcţii, numărul cooperatorilor la nivelul anului 1968: 

Felul culturii	Suprafaţa, ha	Total  producţie, kg	Producţia,  kg/ha
Grâu	150	139.240	1.200,8
Ovăz	5	1222	244,2
Porumb-boabe	137	209.481	1.529,0
Cartofi	10	55.276	5.527,6
Perene în anii precedenţi - fân	30	69.300	2.310,0
Trifoi vechi în echivalent - fân	30	69.300	2.310,0
Trifoi nou sub plantă protectoare	2
Anuale pentru fân în ogor propriu	7
Fân natural din livezi înierbate	10
Culturi furajere intercalate prin livezi	33
Total arabil cultivat	339
Rămas neînsămânţat	6
Vii altoite şi indigene pe rod	12	14.316	1.193,0
Meri	1.882 buc.	23.136	12,3/buc
Peri	1.841 buc.	21.590	11,7/buc
Pruni	23.592 buc.	204.189	8,6/buc
Cireşi	4.855 buc.	10.892	2,2/buc
Total pomi	32.200 buc.	259.807

 

Animale: 129 de bovine, în greutate totală de 38.700 kg, 737 de ovine şi caprine, în greutate totală de 22.110 kg, un porc de 235 kg. 
Total cooperatori: 574, dintre care 214 bărbaţi apţi de muncă. Cooperativa mai dispunea de: trei magazii de 15 vagoane, un pătul de trei vagoane, două ateliere de 75 m2, un sediu administrativ de 210 m2 şi un pod basculă de 10 t. 
Cooperativa mai avea în dotare: un televizor, 46 de pluguri, o semănătoare, o zdrobitoare de struguri, 25 de care şi căruţe, un circular. 
La această dată, C.A.P. avea 1.064 de familii cooperatoare şi o suprafaţă totală de teren de 1.341 ha. 
Personalul cooperativei: un preşedinte, un cotabil-şef, trei contabili, un casier, doi magazineri, doi oameni „personal serviciu", un mecanic, un electrician, o persoană întreţinere, patru brigadieri de câmp, un brigadier zootehnist, doi specialişti agricoli, ambii „ingineri horticoli şi viticoli", un specialist cu studii medii, cinci persoane în comisia de revizie. 
Toţi colectiviştii erau obligaţi să efectueze un număr de zile de muncă în cadrul gospodăriei colective şi în funcţie de acesta primeau cote-parte din produsele ce se obţineau, după ce mai întâi se achitau datoriile pentru procurarea de seminţe, către S.M.T. (apoi S.M.A. - staţiuni de maşini agricole) pentru lucrările pe care le efectuau, achitarea împrumuturilor la bănci şi după achitarea obligaţiilor către stat. 
Aceste datorii şi obligaţii erau tot mai mari, astfel că partea rămasă pentru a fi împărţită membrilor cooperatori se micşora. De exemplu, la 17 februarie 1969 s-a stabilit ca pentru acel an ca numărul de zile să fie minim 90, repartizate astfel: 25 primăvara, 45 vara şi 20 toamna. Mai apoi, participarea cooperatorilor la muncile din C.A.P. s-a calculat în norme de lucru, nu în zile . 
Încetul cu încetul, activităţile agricole pe suprafeţe mari, cu mijloace şi maşini agricole tot mai perfecţionate, cu folosirea îngrăşămintelor naturale dar şi chimice, întrebuinţarea seminţelor selecţionate, folosirea unui personal calificat ş.a. au dus la obţinerea de producţii tot mai mari în toate ramurile agriculturii şi creşterii animalelor. 
Ca argumente vom folosi date din anul 1970, ultimul care a putut fi cercetat în documentele fostului C.A.P. Leordeni, aflate în păstrarea Primăriei din Leordeni. 
Suprafaţa productivă de primăvară şi producţia obţinută în 1970:

Felul culturii	Suprafaţa, ha	Total  producţie, kg	Producţia, kg/ha
Cereale	378	1.242.088	1.683,15
Grâu	318	398.653	1.253,62
Secară	10	13.230	1.323,00
Orz	15	19.387	1.292,47
Ovăz	20	4.514	227,70
Porumb-boabe	375	806.304	2.150,74
Fasole prin porumb	100
Cartofi în ogor propriu	5	28.663	5.732,60
Legume	100	324.182	3.241,82
Pătlăgele roşii timpurii	3	18.411	6.137,00
Pătlăgele roşii în culturi succesive	5	5.381	1.076,20
Ardei	8	79.830	9.978,75
Varză timpurie	3	19.928	6.642,66
Varză de vară şi toamnă	1	6.433	6.433,00
Varză în culturi succesive	15	96.495	6.433,00
Mazăre-păstăi	80	81.130	1.014,12
Fasole-păstăi în culturi succesive	5	8.315	1.663,00
Castraveţi	4	2.128	532,00
Alte legume de primă apariţie	1	6.314	6.314,00
Pepeni verzi şi galbeni	2	1.100	550,00
Plante de nutreţ	168
Prune vechi şi noi	100	576.670	5.766,70
Lucernă veche şi nouă în ogor  propriu - fân	63	365.400	5.800,00
Trifoi vechi şi nou	37	211.270	5.710,00
Borceag	14	58.150	4.153,57
Culturi furajere intercalate în livezi	20	58.560	2.928,00
Anuale pentru masă verde în  ogor propriu	54	382.750	7.087,96
Porumb pentru însilozare	100	280.000	2.800,00
Fân natural de pe fâneţe naturale	25	246.900	9.876,00
Păşuni naturale, masă verde	277	1.710.000	6.173,00
Total arabil cultivat	1.013
Rămas neînsămânţat şi ogoare	85

 

Culturi pentru producerea de seminţe din culturile existente: 

Lucernă - 35 kg; trifoi - 102 kg 

Felul culturii	Suprafaţa, ha	Total producţie, kg	Producţia, kg/ha
Vii altoite şi indigene pe rod	55	48.700	885,5
Vii hibrizi pe rod	37	72.130	1949,5
Meri	361 buc.	2.278	6,3/buc.
Peri	260 buc.	11.637	58,1/buc.
Pruni	15.539 buc.	258.520	16,6/buc.
Cireşi	2.400 buc.	54.470	22,7/buc.
Vişini	200 buc.	4.135	20,7/buc.
Nuci	100 buc.	901	9,1/buc.
Total pomi	18.800 buc	331.941	17,7/buc.

 

Suprafaţa irigată: 

Suprafaţa arabilă, 140 ha dintre care:

Felul culturii	Suprafaţa, ha	Total producţie, kg	Producţia, kg/ha
Grâu	30	37.590	1.253
Porumb	15	32.250	2.150
Legume	85	285.000	3.353
Lucernă, trifoi	10	58.000	5.800

 

Animale la 31 decembrie 1970: 435 de bovine, 651 de ovine. 
Animale vândute şi sacrificate: 120 de bovine, 642 de ovine. 
Producţie: 219.201 litri lapte de vaci, 27.772 l lapte de oaie; 400 kg de miere, 5 kg de ceară; 2000 t gunoi de grajd.
Inventar: 90 de pluguri, o semănătoare pentru porumb, o maşină de bătut porumb, o selectoare, 11 instalaţii şi cazane pentru fabricat ţuică şi rachiu, cinci maşini de stropit şi prăfuit, şase vermorele, o tocătoare de nutreţ mecanică, peste 500 ml de conducte de irigat. 
Maşini şi utilaje pentru creşterea animalelor: o moară cu ciocane, o separatoare pentru lapte, 57 de care şi căruţe, patru pompe şi electropompe, trei agregate de aspersiune, un circular şi maşini-gatere, două autocamioane de şapte tone. 
Construcţii gospodăreşti: patru grajduri pentru vaci cu lapte, de 380 de capete, cinci grajduri pentru animale de muncă, de 220 de capete, două maternităţi pentru scroafe, de 200 de boxe, trei saivane pentru 800 de capete de oi, două hale de păsări pentru 440 de capete, trei magazii de 100 de vagoane, cinci pătule de 30 de vagoane, un bazin pentru borhot, de 20 de vagoane, o brutărie de o tonă/24 h, un atelier de 35 m2, două remize de 84 m2, patru sedii administrative de 400 m2, o locuinţă pentru specialişti, de 72 m2, un garaj de 48 m2 şi un pod-basculă. 
La 27 august 1971, C.A.P. din Leordeni s-a unificat cu C.A.P. din Glâmbocata . 
Într-un raport din anul 1975, întocmit de către primăria comunei Leordeni, se arată că producţia globală anuală a C.A.P. din localitate se ridica la suma de 14.000.000 de lei. Cooperativa dispunea de o brutărie, o făbricuţă de semiindustrializare a fructelor, avea două ferme zootehnice cu 1.000 de capete de bovine, dintre care 500 de vaci şi juninci, avea o moară de măcinat pentru animale, autocamioane, magazii şi grajduri moderne; viile ocupau suprafaţa de 100 ha, iar pomii, de 300 ha. 
Mai avea cuptor de vărărie, atelier de tâmplărie, atelier de confecţionat lădiţe şi pentru reparat căruţe. 
C.A.P. era deservită de o secţie a S.M.A. (Întreprinderea de Maşini Agricole) dotată cu 30 de tractoare, două combine C12, alte nouă combine C1 şi C3, semănători şi maşini de împrăştiat gunoi. 
Culturile erau fertilizate anual cu 350 t; parţial, terenul agricol era irigat şi astfel s-a ajuns la o producţie de 2.800 kg/ha la grâu, 4.500 kg/ha la porumb, 30.000 kg/ha la cartofi, 1.800 l lapte/vacă furajată; în cooperativă lucrau 1.400 de braţe de muncă.