Scoala din Baloteasca

Şcoala din Baloteasca. Învăţătorul Nicolae C. Dobre, realizatorul unei schiţe monografice a satului Baloteasca, prezentată în 1943 pentru obţinerea gradului I didactic, afirmă că în urmă cu 20-30 de ani, aşezarea încă se mai numea Morile Noi. 

Până în 1950, satul a aparţinut de comuna Pătroaia, plasa Cobia, judeţul Dâmboviţa, apoi de Regiunea Piteşti, iar din 1968, a intrat în componenţa comunei Leordeni, judeţul Argeş. 
Despre şcoală ne lasă câteva informaţii preluate de la înaintaşul său la conducerea şcolii, pr. Marin Ştefănescu : nu se ştie când s-a înfiinţat şcoala - probabil după 1890, prima învăţătoare fiind d-şoara Micşunescu; după ce a funcţionat „vreo zece ani", s-a desfiinţat; cât timp nu era şcoală în sat, copiii învăţau la Pătroaia-Vale o parte şi la Glâmbocata, altă parte. Este de mirat faptul că Marin Ştefănescu, preot în acest timp la biserica din Baloteasca şi învăţător la şcoala din Glâmbocata nu a putut să transmită date mai exacte despre şcoala de care vorbim. Mai mult, începând cu 31 august 1904, vine ca învăţător chiar la Baloteas ca, făcând schimb de post, prin consimţământ, cu Gheorghe Dumitrescu, şi va rămâne aici până în 1928 când se pensionează.

Autorul schiţei monografice mai completează printre învăţătorii de la Baloteasca pe Stroe, decedat de TBC, Niţă I. Nicolescu, preot la Glâmbocata, şi soţia lui, Gheorghiţa Nicolescu, pentru al doilea post; şcoala funcţiona în casa preotului Marin Ştefănescu, socrul său, care nu a perceput nici o chirie „timp de peste 20 de ani", într-o încăpere de 4x10 m; în anul 1927, prefectul de Dâmboviţa a vizitat satul, şi a hotărât să rezolve problema localului de şcoală: a cumpărat vila Gussi de la moştenitorul Petre Murineanu, cu suma de 200.000 de lei, plus 100.000 de lei contribuţia locuitorilor „în timp ce Em. Arghiropol a vândut-o lui Pleşoianu Grigore numai cu 5.000, dar franci"; mai spune că socrul său, preotul Marin Ştefănescu, „păstrează scrisorile de corespondenţă cu marele Haret"; având local corespunzător, şcoala primeşte al doilea post care va fi ocupat de Filofteia Ştefănescu, fiica preotului, iar din 1928, preotul se pensionează, lăsând locul ginerelui său venit de la Soroca. Prin urmare, începând cu anul 1928, şcoala a fost slujită de soţii Nicolae şi Filofteia Dobre cu mult zel, desfăşurând activitate rodnică şi în cadrul căminului cultural „Stelian Popescu", prin organizarea de serbări, şezători, conferinţe etc. Afirmă că „pentru activitatea prodigioasă" a fost premiat de Fundaţia Culturală Regală. În sat au existat, cu caracter „efemer", instituţiile: Crucea Roşie din „necesitatea momentană a războiului"; Societatea Ortodoxă a Femeilor Române; Caritatea, pentru ajutorarea copiilor săraci din Dâmboviţa. În cadrul căminului cultural care există în sat a funcţionat Liga Antirevizionistă Română. 
Toate aceste „mici instituţii" erau ajutate de Elisabeta Stănescu, proprietară în Pătroaia, preotul Marin Ştefănescu şi soţia Sofia, preotul C.I. Marinescu, parohul bisericii, Nicolae Brojban, şeful gării, şi cei doi învăţători. 
La şcoala Baloteasca se înfiinţase Cooperativa şcolară „Propăşirea", precum şi o casă de depuneri CEC pentru elevi. 
Vila şcoală, cumpărată de prefect şi locuitori, construită de Vintilă Gussi, are circa 6.000 mp în jurul său şi este „frumoasă cum nu este alta în judeţ", spune învăţătorul. 
Într-o situaţie a Inspectoratului Şcolar al judeţului Dâmboviţa întocmită în 1949, se menţionează că şcoala din Baloteasca s-a înfiinţat cu data de 1 octombrie 1902, iar învăţătoarea Vasilichia Micşunescu a fost numită pe 24 septembrie; i-a urmat Gheorghe Dumitrescu, începând cu 11 octombrie 1906, apoi preotul Marin Ştefănescu, de la 3 mai 1907; alături de acesta a mai funcţionat preotul Niţă Nicolescu şi Gheorghiţa Nicolescu, fără a se preciza perioada.

Începând cu 1 septembrie 1927, şcoala a primit al doilea post pe care a fost numită Filofteia Ştefănescu, prin căsătorie Dobre, fiica preotului Marin Ştefănescu, directorul şcolii; începând cu 1 octombrie 1928, acesta din urmă se pensionează şi urmează Nicolae C. Dobre, care va fi şi directorul şcolii . 
În raportul înaintat de directorul şcolii, la 20 august 1937, către revizorul şcolar, privitor la anul şcolar 1936-1937, se consemnează: elevii au frecventat şcoala regulat, cu excepţia celor bolnavi; cei doi învăţători au ţinut conferinţe la cercurile culturale, precum şi „la şezătorilor şcolare şi serbările ocazionale"; cursurile complementare au funcţionat cu toate clasele (în clasa a VII-a au fost 5 elevi); unii elevi au fost bolnavi de pojar şi gripă, însă cursurile nu au fost suspendate; localul este bun, însă are nevoie de reparaţii; pentru local mai aveau de achitat 25.000 de lei . 
Prezentăm, mai jos, un chestionar completat de învăţătoare, la 24 ianuarie 1945, care a fost înaintat Inspectoratului Şcolar: 
Copii recenzaţi

5-7 ani			7-14			14-16			16-18			18-21
B	F	Total	B	F	Total	B	F	Total	B	F	Total	B	F	Total
13	20	33	41	51	92	7	17	24	20	21	41	4	8	12

 

La această dată, directorul şcolii era concentrat, fiind suplinit de preotul C.I. Marinescu. Despre şcoală se dau următoarele date: şcoala are nevoie de reparaţii la acoperiş, pentru care ar fi necesară suma de 200.000 de lei; locuinţa pentru director are două camere şi este în stare bună; closetul este construit din lemn şi se află în stare rea; are 5.000 kg lemne pentru încălzitul şcolii, nu sunt suficiente, dar se vor mai procura, sobele sunt de teracotă, în stare bună. 

Mobilierul se compune din 25 de bănci, 2 table, 2 catedre, 2 dulapuri, 2 mese, 3 cuiere, toate în stare bună; ar mai fi nevoie de un dulap, o masă, 10 bănci, 2 cuiere şi 2 scaune pentru care ar fi nevoie de 100.000 de lei; posibilităţi de confecţionare şcoala nu are, iar satul este „extrem de sărac". Biblioteca şcolară are 100 de volume, din care au fost citite în cursul lunii, zece de către elevi şi 40 de către săteni. Şcoala a fost inspectată de către doctorul I. Şiaru, găsind-o „foarte bine". Religia este predată la toate clasele de către preotul C. I. Marinescu. S-a ţinut conferinţă în ziua de 24 ianuarie la biserică de către profesorul Filip Petru, refugiat din judeţul Dorohoi, despre unirea celor două ţări surori şi importanţa acestui act; „subsemnata am complectat cu coruri patriotice". Elevii au avut vacanţă de Crăciun, de la 20 decembrie la 15 ianuarie. Grădina şcolară are suprafaţa de 5.000 m2, de pe care s-au recoltat zarzavat şi puţine fructe; câmpul de experienţă, în suprafaţă de 30.000 m2, se cultivă cu porumb, trifoi, cânepă etc. şi s-au recoltat 1.125 kg trifoi, 110 „taine" porumb, 1.000 de snopi coceni şi 4 duble fasole. 
Cooperativa şcolară are 78 de membri, un capital subscris de 3.440 de lei, vărsat 826 de lei; în cursul lunii ianuarie s-au cumpărat rechizite în sumă de 6.760 de lei. 
Cantina şcolară este întreţinută din produsele lotului şi grădinii şcolare, la ea servind masa zilnic 200 de elevi săraci. Şcoala are farmacie cu multe şi necesare medicamente „pentru orice boală în caz de prim ajutor". În sat există cămin cultural, al cărui director este directorul şcolii, iar învăţătoarea este membră; nu are aparat de radio. 
Şcoala are un mic muzeu şcolar care în cursul acestui an va fi completat cu cor care cântă liturghia la biserică. Localul şcolii este cumpărat de judeţ în anul 1926, are două săli de clasă; starea este bună, însă are nevoie de reparaţii la acoperiş, fiindcă plouă înăuntru; s-ar putea sparge un zid pentru a se mări o sală de clasă de care este nevoie . 
Dacă în 1945 satul avea şcoală completă, adică de la clasa I la clasa a VII-a, după patru decenii, situaţia s-a schimbat radical, numărul elevilor fiind tot mai mic. Cauzele diminuării populaţiei şcolare sunt două: atragerea unei părţi din populaţie la oraşe prin industrializarea acestora şi scăderea natalităţii. În 1960, satul avea 96 de gospodării, iar în 2002, numărul acestora a scăzut la 56. Drept urmare, începând cu anul şcolar 1999-2000, şcoala din satul Baloteasca s-a desfiinţat, puţinii elevi care au mai rămas urmând să înveţe la şcoala din Leordeni sau Cotu Malului. Au mai funcţionat la această şcoală Constantin Bălan, Ion Nuţă, ultima învăţătoare fiind Florentina Turturoiu.