Economia

Funcția economică a comunei este mineritul și agricultura atât în culturile agricole specifice zonelor de deal și reprezentate prin livezi, precum și în creșterea animalelor, care justifică marea extensiune a pășunilor și fânețelor naturale. Semnificativ este faptul că între cele două ramuri de bază ale agriculturii, creșterea animalelor în decursul timpului a avut ponderea cea mai mare și asigurarea bazei furajere pentru ele prin însemnate suprafețe de fânețe, iar în privința culturilor agricole, porumbul deține cele mai întinse suprafețe asigurând atât hrana animalelor cât și a oamenilor.

Dintre pomii fructiferi, o atenție deosebită este acordată culturii prunului ale cărui produse erau folosite în exclusivitate pentru fabricarea rachiurilor naturale. Pe măsură ce populația comunei a fost în continuă creștere, evoluția cea mai evidentă au înregistrat-o terenurile agricole și în special terenurile cultivate pe seama defrișării pădurilor și prin regularizarea cursurilor de apă, iar în structura terenurilor agricole, livezile de pomi au cunoscut o evoluție puternică pe seama pășunilor și fânețelor naturale în special după 1962 când au fost înființate plantații clasice în cadrul cărora prunul și mărul deține ponderea.

Utilizarea terenurilor

Utilizarea terenurilor în comuna Poienarii de Muscel este strâns legată de însușirile geomorfologice, hidrologice, pedologice și climatice locale și pe lângă terenurile agricole și cele cu destinație forestieră, o suprafață destul de însemnată de teren de aproximativ 126 ha este afectată de abrupturi, lacuri, prăbușiri, stufărișuri, fânețe cu exces de umiditate, terenuri complet distruse de torenți sau de alunecare, terenuri afectate de albia minoră a pâraielor și revărsările acestora.
Principalele categorii de folosință a terenurilor la nivelul comunei Poienarii de Muscel se referă la terenurile arabile cu o pondere de 237 ha, livezile 513 ha, pășuni și fânețe 1579 ha, fondul forestier 1751 ha la care se adaugă cele 126 ha terenuri degradate, astfel că întreaga suprafață a fondului funciar în comuna Poienarii de Muscel este de aproximativ 5700 ha. 
Suprafața arabilă a comunei de 237 ha reprezintă 16% din suprafața agricolă, iar suprafața agricolă 26% din fondul funciar al comunei.
Evoluția suprafețelor arabile a avut un caracter foarte dinamic în sensul extinderii ca rezultat a defrișării pădurilor și destelenirea unor pășuni și fânețe. 

Terenurile arabile sunt ocupate de următoarele culturi: porumb, cartof, plante furajere, legume și alte culturi reprezentate prin arbuști fructiferi (coacaz negru). Cultura cartofului care deține aproximativ 13% din terenul arabil, este situat între produsele agroalimentare destinate hranei zilnice a populației imediat după pâine. Porumbul ocupă peste 25% din suprafața arabilă și asigură parțial necesarul de consum pentru hrana populației și a animalelor. 

Ponderi mai reduse în cultură au legumele care dețin 2% din suprafața arabilă. Cultura legumelor are caracter de subzistență asigurând parțial necesarul local de consum și sunt reprezentate prin grădini de zarzavat pe lângă fiecare gospodărie situate în vatra satelor. 

Din cele relatate rezultă că în condițiile pedoclimatice ale comunei Poienarii de Muscel, aria culturilor agricole este limitată pe podurile teraselor, iar în structura culturilor cele mai mari perspective de extindere a suprafețelor cultivate le au plantele furajere în contextul eforturilor ce se fac pentru creșterea efectivelor de animale precum cartoful și legumele în scopul satisfacerii în totalitate a necesarului de consum local.

Pomicultura

Plantațiile de pomi fructiferi au pondere de peste 19% din terenul arabil și peste 7% din fondul funciar. 

Această extensiune a livezilor justifică faptul că pomii fructiferi dispun de optim ecologic concretizat în mediile de temperatură relativ ridicate, precipitațiile bogate cu o repartiție anuală relativ bună și lipsa vânturilor puternice, indici de energie și de fragmentare a reliefului relativ reduși pe anumite porțiuni, pante cu indici de declivitate moderate, soluri silvestre cu un conținut ridicat de humus și posibilități de mecanizare a lucrărilor în plantații. Cel mai ridicat optim ecologic este întreținut pe pantele cu expunere sudică, terenurile de la baza pantelor, pădurile teraselor superioare și parțial pădurile interfluviilor.

Pomicultura tradițională este legată de cultivarea soiurilor locale de prun și măr, marea majoritate a fructelor fiind folosite la fabricarea rachiurilor naturale în gospodăriile populației, ponderea în cultură fiind deținută de prun. Din 1961, când se înființează plantații clasice, în mare se restructurează efectivele de pomi la nivelul comunei și se trece la industrializarea fructelor în cadrul fabricilor de la Boteni și Mihăiești. 

Actualmente se constată o epuizare a fondului pomicol, înlocuirea lui făcându-se prea lent. Această stare de epuizare se datorase atât vârstei înaintate a pomilor cât și insuficienta preocupare a locuitorilor pentru executarea cu rigurozitate a lucrărilor de întreținere. Înființarea plantațiilor tinere în masiv după 1961, pe lângă îmbunătățirea rocilor, a contribuit la restructurarea fondului pomicol în sensul că a scăzut decalajul dintre măr și prun, ponderea o deține tot prunul cu peste 54% din suprafața de livezi, față de măr cu 42%.

Trebuie remarcat faptul că soiurile noi de pruni și meri s-au adaptat bine condițiilor pedoclimatice de la noi, dar au fost neglijate aproape total soiurile locale, care pe lângă faptul că sunt mult mai rezistente la boli și dăunători dau și producții satisfăcătoare fără a cere eforturi deosebite de întreținere.

Cele mai mari plantații în comuna Poienarii de Muscel se găsesc în punctele: Muscel, Peri, Berbecaru, Corn, Ruginoasa. Între soiurile de meri care se cultivă se remarcă pe lângă soiurile locale și soiurile aduse din alte regiuni precum și cele importate care dețin ponderea în cadrul plantațiilor masive. Printre soiurile aduse din alte părți se remarcă soiul "Patul" adus din Transilvania, iar ca soiuri importate sunt "Parmen auriu" din Anglia, "Ionatan" din America de Sud, "Renet" din Canada, "Golden delicus" și "Starkinson" din SUA.

După numărul de pomi și producția obținută, primul loc între pomii fructiferi, așa cum am arătat, îl ocupă prunul ale cărui soiuri au cunoscut o puternică restructurare fiind mult extinse în plantațiile masive soiurile altoite pe seama soiurilor locale care sunt intr-un accentuat declin.
Principalele soiuri cultivate sunt "Tuleu gras", "Vânat de Italia", "Agen", "Anaspet" iar dintre soiurile locale se remarcă totuși "Grasa Românească", Varatice" folosite în exclusivitate la conservare prin deshidratare și pentru obținerea rachiurilor naturale. Ponderi mai mici privind numărul de pomi fructiferi, reprezintă părul, nucul, cireșul, vișinul, gutuiul, piersicul, caisul care nu formează plantații masive ci sunt pomi răzleți în grădinile gospodăriilor, iar producția lor este folosită în consumul local.

Pășunile și fânețele naturale

Pășunile și fânețele naturale ocupă o suprafața de aproximativ 1579 ha, ceea ce reprezintă 78,65% din fondul funciar al comunei și din suprafața agricolă.

Pășunile sunt concentrate în cea mai mare parte pe interfluvii remarcându-se în acest sens interfluviul dintre Valea Bolii și Valea Lupului, Valea Jugurului și Valea Argeșelului. Cele mai întinse pășuni se găsesc în Jugur, Valea Itului și Valea Bradului.

Sub aspect floristic pășunile și fânețele naturale sunt formate din numeroase graminee și diverse ierburi, dintre care cea mai mare răspândire o au paiusurile, părușca, gramineele ca: lucerna sălbatică, ghizdeiul, trifoiul sălbatic, care dau valori calitative apreciabile atât pășunilor cât și fânețelor. 
Pășunile naturale cunoscute și sub numele de izlazuri, au fost amenajate în mare parte prin parcelări, asigurarea căilor de acces, adapatori, au fost și sunt curățite anual de mărăcinișuri și li se administrează anual îngrășăminte naturale și chimice procurate de către gospodari.

Ponderea pășunilor și fânețelor naturale destul de însemnată în fondul funciar al comunei, precum și calitatea acestora corelate cu cantitățile de furaje obținute prin cultura plantelor de nutreț oferă posibilitatea concluzionării ca în comuna noastră este suficientă baza furajeră pentru creșterea unor însemnate efective de animale ierbivore.

Creșterea animalelor

Ocupația tradițională a locuitorilor din comuna noastră este astazi una dintre direcțiile importante de dezvoltare a economiei rurale. 

Este cunoscut că pe lângă produsele animale (carne, lapte, ouă, grăsime), ele mai dau lână, păr, piei, blănuri, care constituie materia primă pentru diferite ramuri industriale, precum și oase, copite, sânge folosite cu preponderență în industria chimică și la medicamente. Pe lângă acestea, animalele furnizează cantități mari de îngrășăminte naturale. Principala ramură este zootehnia, creșterea bovinelor, care reprezintă peste 42% din efectivul total de animale exprimat în unități convenționale participă cu peste 20% la producția de lapte și cu peste 65% la producția de carne. Cu cele peste 1200 de bovine, actualmente comuna Poienarii de Muscel are o densitate de 120 de bovine la 100 ha. 

Rasele de bovine predominante sunt "Bruna" și "Metis bruna", alături de care se mai găsesc și un număr însemnat de bovine din rasa locală, care cu toate că este rezistentă și mai puțin pretențioasă se remarcă prin producția relativ mare. 

Cea mai mare parte a familiilor țin câte o vacă de lapte pentru acoperirea nevoilor de consum locale iar înlocuirea acestora se face de regulă din vitele obținute din producția proprie. 

Semnificativ pentru comuna noastră este că au dispărut în întregime boii de muncă a căror utilizare în executarea lucrărilor agricole au fost înlocuite treptat atât prin mecanizare cât și prin răspândirea cailor precum și datorită faptului că producția agricolă pentru mare parte a familiilor nu mai constituie ocupația de bază.

Pe lângă bovine, creșterea ovinelor, dispune de condiții favorabile, păstoritul constituind o ocupație tradițională dând naștere unui vechi tip de mobilitate a populației legată de deplasarea oilor pe pășunile alpine pe perioada de vară.

Oieritul constituie preocuparea de bază a unor familii specializate, care din tată în fiu au această îndeletnicire și care la nivelul fiecărei localități sunt recunoscute în acest sens.

Aceste familii au efectivele cele mai mari de oi unele depășind 50 de capete. 

Multe gospodării din zonă cresc oi pentru a acoperi necesarul de lână, carne, brânză, efectivele pe gospodării fiind cuprinse între 3 și 10 capete, iar pe timpul primăverii, verii și toamnei acestea sunt adunate de crescători specializați formând asa zisele "ciopoare". Revenirea oilor în gospodărie se face în urma acțiunii de "răvășire" (alegerea acestora din cârd pe baza semnelor specifice fiecarei gospodării). Cele mai mari efective de ovine la nivelul comunei Poienarii de Muscel le au satele Jugur și Valea Îndărăt.

Dintre rasele de ovine, peste 90% reprezintă oile cu lâna grosieră și rasa "Turcana", puțin pretențioase la condițiile de hrană și bine adaptate condițiilor climatice, iar dintre acestea, cele mai numeroase sunt oile cu lână albă situație determinată de folosirea acesteia în economia locală pentru confecționarea de plocade, flanele, ciorapi și cojoace.

Creșterea porcinelor nu constituie o preocupare în scop industrial, ci prezență lor este dată de necesitatea asigurării consumului de carne în gospodărie și în procente reduse pentru piață. Deși nu este favorizată de cultura cerealelor, creșterea porcinelor exprimă strădania locuitorilor în acest sens cu o densitate de peste 120 de capete la 100 ha. Dintre rasele de porci se remarcă "Albul de carne și metis", iar în procente destul de reduse "Bazna" și "Mangalita". 

Alături de celelalte animale, calul continuă să fie o prezență activă în peisajul zoopastoral al comunei efectivele fiind în creștere, iar pe sate se remarcă Poienarii, Jugur, Valea Îndărăt. 

Ocupație cu vechi tradiții este și apicultura, care a devenit o pasiune pentru anumite familii și care datorită puternicei baze melifere de care dispune comuna a devenit și o ocupație foarte rentabilă. În comună sunt 864 familii de albine și 9620 păsări ale căror produse sunt folosite în gospodărie

Activitatea industrială

Activitatea industrială este reprezentată de industria extractivă de cărbune dar și de trei asociații înființate în cadrul fostelor CAP-uri din satul Poienari - asociațiile "Corado" și "Stanley" și din satul Jugur asociația "Înfrățirea", care se ocupă cu fabricarea rachiului natural, reparații-întreținere auto, gater și circular, moara, magazie materiale, fabrica de caramidă, zootehnie.

Activitatea minieră

Industria extractivă de cărbune a fost reprezentată de 3 centre de extracţie: Mina Poienari, Mina Valea-Îndărăt, Mina Jugur; în prezent prin restructurări repetate singurul centru de extracţie activ al comunei o reprezintă Mina Jugur, celelalte fiind închise definitiv.

Mina Jugur este amplasată în zona de S.E. a localității, pe malul drept al Văii Jugurului și este tot o exploatare minieră de adâncime de cca. 300m. La cca. 50m de intersecția drumului principal D.C. 42 cu ulița Martinului se află o cantină cu sală de mese de aproximativ 300 locuri, o gospodărie proprie a minei cu grajduri pentru porci și un bloc de locuințe de P+1 cu 6 apartamente.

Pe drumul comunal D.C. 37 ce duce spre Boteni, se află o exploatare minieră veche, azi părăsită, cu clădiri degradate închiriate unor familii de mineri.

O caracteristică a acestor mine, ca tehnologie, este ca în prezent nu se mai extrage steril iar golurile produse prin extracția zăcământului de cărbune se astupă prin surpare.