Date istorice

Prima atestare documentară a satului Priboieni o constituie hrisovul din 1515 (7023) mai 23, prin care Basarab voievod (Neagoe Basarab (1512 – 1521) domnul Ţării Româneşti, întareşte stăpânirea lui Alăman şi a altora asupra unor părţi de moşie Alimăneşti, Zărneşti, Priboieni, Bobeni, Dobreşti. 

Căt priveşte vechimea celorlalte sate componente, potrivit opiniei lui C. Radulescu – Codin la 1904 locuitorii celorlalte cătunaşe sunt veniţi mai tarziu, în prima jumatate a a secolului al XIX – lea, ceea ce poate înseamna ca ele nu au existat pâna la aceasta data.

Având în vedere ca numele acestor viitoare sate sunt deja atestate documentar în secolul al XVI-lea, ca parţi de mosie în Priboieni (gura Sămăilei, Piscul Popii, Valea Neniului), e greu de admis că transformarea acestor sate a durat trei secole (XVI – XIX). 
Mai curând am putea admite că secolul al XIX- lea a dus la o creştere masivă a populaţiei, la o extindere a satelor respective cu cei fugiţi din vestul judeţului sau de pe râul Doamnei din pricina Iudei. 
Ori, în memoria colectivă a satului, această creştere colectivă s-a fixat ca o adevarată întemeiere a acestor sate.

Acest lucru reiese şi din compararea situaţiei cu evoluţia populaţiei în Priboienii înşişi; astfel, potrivit catagrafiilor din 1810 şi 1838, numarul locuitorilor (sufletelor) satului a crescut în acest interval de la 331 de suflete la 1196 de suflete, ceea ce indica o creştere de 3,6 ori a populaţiei într-un timp de numai 28 de ani.