Date istorice

Prima atestare documentară pentru satul Stolnici datează din anul 1557, din data de 20 noiembrie, când Pătraşcu Voevod întăreşte prin danie pe Ion Clucer din Stolnici cu o moşie în Izvorani, după care au urmat şi alte danii întărite de Mihnea Voevod.

Din aceeaşi perioadote atestat şi satul Cochineşti din anul 1563, din data de 2 aprilie, când Petru Voevod întăreşte ocina în Cochineştii de Sus lui Voncilă şi fiului acestuia, Oancea. Satele respective reprezintă vechile nuclee ale aşezării rurale Stolnici şi extinderea lor s-a făcut în lungul văii Cotmena mai târziu.

Astfel, pe harta rusă din anul 1835 sunt semnalate satele Izbăşeşti, Stolnici, Vlăşcuţa, pe stânga Cotmenei şi Cochineşti şi Căcărezeni (azi Cotmeana) pe dreapta râului.
Primii locuitori ai satelor ce aparţin comunei Stolnici au fost ţărani români aşezaţi ca şi clăcaşi pe moşia boierilor Bălăceni sau moşneni în satele celelalte, ocupaţia lor principală fiind cultivarea şi creşterea animalelor.

În satul Stolnici îşi are sediul Oficiul poştal care deserveşte şi comunele Hârseşti şi Bârla, oficiu care a fost readaptat, având în vedere că în anul 1977 s-a extins reţeaua telefonică în comuna Stolnici.

Pe teritoriul comunei sunt două şcoli generale cu clasele I – VIII, Stolnici şi Cotmeana şi patru şcoli generale cu clasele I – IV în satele Vlăşcuţa, Izbăşeşti, Cochineşti şi Fîlfani. Şcoala generală Stolnici dată în folosinţă în anul 1977 are 10 săli de clasă, două laboratoare, fiind unul din edificiile cele mai moderne.

Un rol deosebit de important în istoria şi dezvoltarea comunei l-a avut şi îl are în continuare familia Bălăceanu care de-a lungul timpului a construit în vatra satului biserica, primăria, moara şi conacul boieresc.